Manolescu, Blanchard România: De ce să nu îți stabilești obiective pentru 2015

Rareș Manolescu este managing director Blanchard România, Master Trainer și coach.

Se pare că și la nivel conversațional, prietenii își povestesc cum fac ei evaluarea la final de an și apoi, în noaptea de anul nou sau în primele zile din noul an, stau cuminți cu creionul în mână sau cu degetul pe ecranul smartphone-ului și scriu obiective. Pare un proces fascinant. Unii dintre cei care ascultă (eram și eu printre ei) devin admiratori ai acestor persoane: “Wow, ce organizat și disciplinat e X”. Eu personal nu mai cred în ele. Le găsesc ca fiind o sursă de motivație auto-impusă și dăunătoare sănătății mele mentale.

De ce a-ți stabili obiective legate de viața ta sau de anul următor este stresant? Și cum creează asta motivație auto-impusă?

În primul rând, exercițiul în sine de a stabili obiective e stresant și dificil. Ca adulți, nu învățăm deloc acest lucru în școală. Ne trezim angajați într-o companie sau având compania proprie și brusc suntem aruncați în vârtejul lucrului cu obiective. Și fie citim pe internet, fie aflăm de la un curs cum se stabilesc obiectivele. Explicarea acronimului e rapidă, ce lipsește însa e practica supervizată. De unde știm că FELUL în care stabilim obiective e potrivit? Cine ne oferă ghidare, cine ne sprijină cu sfaturi sau coaching în zona asta? Câti manageri au disponibilitate și competență să își îndrume angajații despre CUM să stabilească obiectivele și apoi să discute cu ei despre cum pot învăța să le conceapă și mai bine?

În afară de o competență maxim moderată în stabilirea obiectivelor (când ai stat de vorbă ultima dată cu cineva despre CUM stabilești obiective, nu despre conținutul lor?), mai apare și factorul motivațional. Stabilirea obiectivelor e un proces stresant pentru că generează auto-impunere, mai ales dacă apar reperele: timp, cantitate. Adică imi propun (a se citi auto-impun) să realizez (gândește-te la orice) până la final de 2015. Dacă acest obiectiv devine public, spus prietenilor, e și mai puternic efectul asupra motivației: trebuie să atingi obiectivul și pentru că le-ai spus amicilor tăi. Și trebuie să le demonstrezi și lor că poți, nu doar ție. Cu alte cuvinte, presiune dublă.

Iar această presiune se manifestă prin reacții fiziologice generate de creier, de exemplu prin “injecții” de cortizol (hormonul principal al stresului) care își face de cap prin organism. De ce se întâmplă asta? Pentru că situația în care ți-ai stabilit un obiectiv personal (eventual comunicat și altora), în momentul în care faci o evaluare și realizezi că nu l-ai atins așa cum îți doreai, determină o situație de tip amenințare pentru organism, iar sistemul limbic intră imediat în acțiune, pentru a decide dacă ar trebui să renunți sau să continui cu îndârjire ceea ce faci. Această decizie e precedată de pregatirea corpului pentru situația respectivă, adică de pre-activarea organismului prin secreția de cortizol, eventual de adrenalină (dacă obiectivul la care esti în întârziere e critic).

Unul dintre efectele “tratamentului” sistematic cu cortizol este că afectează capacitatea de concentrare, activează anxietate sau depresie și generează probleme de memorie. Iar dacă sunt multe obiective la care nu esti în ritm (asa cum ți-ai propus inițial) poți să ai parte de un fel de stare semi-continuă de stres. De ce ai face asta?

Am descoperit acum ceva timp diferența dintre intenții și obiective. Asta după ce multa vreme îmi stabileam conștiincios obiective, mă chinuiam să le fac SMART și le verificam câteodată. De multe ori evitam asta pentru ca știam că sunt în întârziere cu ele și nu aveam chef să constat acest lucru și să mi-l spun. Am ințeles că intențiile sunt mai puțin palpabile decât obiectivele și în același timp mult mai susceptibile de a fi adaptate la realitate.

Ce e diferit la intenții versus obiective e că am sesizat ca ele nu creează presiune. Nu generează motivație auto-impusă, deși sunt alese la fel ca obiectivele. Procesul magic e că motivația pe care ele o activează e una aliniată sau integrată. Pentru că dacă începi să te gândești la intențiile tale pentru viitor asta nu înseamnă neaparat în 2015. A gândi în termen de un an de zile e limitativ. Cum ar fi să gândesti în termen de viitor, fără să pui neaparat un deadline?

Mai văd o diferenta în felul în care sunt formulate. Intenția o văd formulată ca pe ceva prezent (sunt calm și relaxat) nu ca pe ceva ce va fi atins cândva (în 2 ani voi fi calm, adica în peste 80 % din situații voi analiza înainte de a răspunde și relaxat, adică creierul meu va fi pus în situații în care va secreta endorfină peste 50 % din timp). Probabil că ai zâmbit citind acest exemplu de obiectiv. Sună aiurea, nu? Ei bine, cam așa arată dacă te apuci să chinui o intenție personală (de a te simți cumva bine) să “intre” într-un format de obiectiv. În schimb, a gândi că ești și faci în prezent lucruri (deși ele nu se întamplă încă) poate fi mult mai automotivant și mai puternic emoțional, decât a gândi că ele se vor întampla în viitor.

Cel mai important aspect în lucrul cu intențiile însă am descoperit că nu e formularea lor ci practica de a le repeta zilnic. Singurul exercițiu practic pe care l-am învățat de la două persoane extrem de importante din viata mea este ca în fiecare dimineață să îmi scriu intențiile (pe hârtie, electronic). De ce zilnic? Pentru că antrenamentul de a ți le spune o dată pe zi sau a formula în minte e cel mai puternic activator de motivație și de energie pentru a le duce la îndeplinire. Și pentru că, repetându-le zilnic, ajungi să îți dai seama ce îți dorești cu adevărat, de fapt. E posibil să realizezi că repetând zilnic scrierea intențiilor, felul în care le formulezi se schimbă. Că ordinea lor nu mai e aceeași. Că adaugi sau uiți intenții. E normal. E un proces continuu și activ, nu ceva static. Obiectivele sunt statice. Intențiile sunt dinamice. Iar procesul de a le formula este la rândul lui ceva dinamic, emergent.

Închei invitându-te să faci următorul exercițiu timp de trei luni (atenție, perfecționiști, s-ar putea să vă “doară” pentru că nu e foarte controlabil procesul):
– Decide cum vrei sa îți scrii intențiile (pe hârtie sau electronic, dar nu schimba mediul)
– Alocă-ți o oră pentru a sta cu tine și a scrie intențiile tale (orice îți trece prin minte și îți dorești să fii / să faci / să ți se întâmple / să ai / să simți etc.)
– Nu te gândi la o ordine anume, doar scrie-le așa cum îți vin
– În fiecare zi, reia scrierea acestor intenții, atâtea câte îți vin în minte, așa cum îți vine să le scrii.
– Nu te uita peste intențiile scrise în zilele precedente pentru a te inspira. Fiecare zi are importanța ei și îți activează câteodată altă ordine.
– Observă cum ți se dezvoltă rutina de a le scrie, devenind ca o “mantra”. Când observi asta, înseamnă că ești deja mai conectat la tine, mai prezent. Ești pe drumul cel bun.
– Dacă într-o zi nu ai chef să le scrii, nu poți sau nu ai timp, lasa-le așa. Nu te stresa că nu ai facut asta. Mai ai nevoie și de pauze.

După trei luni, uită-te la ce s-a schimbat în viața ta, ca urmare a antrenamentului zilnic. E un alt fel de fitness mental care sigur va schimba ceva la tine. Poate chiar îți va produce sincronicitățile necesare în a-ți atinge intențiile într-un fel sau altul.