Mangez-vous francais?

Isabelle Pleska a plecat din Franta in urma cu zece ani, s-a mutat in 1998 in Budapesta, unde a contribuit la deschiderea primului magazin Bricostore, iar dupa trei ani a venit in Romania pentru a dezvolta si aici brandul frantuzesc. A preluat afacerea de la zero, a recrutat oamenii si a inceput totul de la un teren gol, iar anul acesta compania pe care o conduce in Romania se asteapta la o cifra de afaceri de peste 200 de milioane de euro.

“Cand am ajuns in Bucuresti, a fost putin dificil sa ma adaptez, dar am incercat sa caut lucruri familiare, ca orice om care are nevoie sa se apropie de origini cand e departe de ai sai. Mi-am gasit un apartament precum il aveam pe cel din Franta si am cautat, fara prea mult succes in vremea aceea, mancare ca aceea de acasa. Acum, exista o varietate mult mai mare de restaurante frantuzesti. Foarte important a fost ajutorul colegilor mei de la birou”, spune Pleska intr-o romaneasca admirabila, pe care a invatat-o fara profesor.

De fapt, mai vorbeste si engleza si maghiara (pe care a invatat-o in 6 luni). Daca ar fi sa schimbe jobul, ar deveni cu siguranta profesoara, insa “odata ce intri in retail si prinzi ‘gustul’, iti vine foarte greu sa faci altceva, pentru ca domeniul este atat de diversificat, mai ales pentru un manager”. Dar exista timp si pentru altceva?

“De vacanta trebuie sa-ti faci intodeauna timp, ca sa te deconectezi, iar in weekenduri macar de o masa la un restaurant sau de o seara cu prietenii.” In vacanta, Pleska merge in Franta, intr-un oras mic, in vizita la parinti, unde se rasfata cu prajituri facute de mama, ca tortul cu mere sau placinta cu branza si alte prajituri cu denumiri frantuzesti, greu de retinut pentru un “profan”, insa nu mai putin gustoase.

“La Paris merg mai rar, pentru ca, desi este un oras frumos, incontestabil romantic, e mult prea aglomerat si a pierdut ceva din traditii, e mai murdar si atins de cultura underground a graffiti-urilor. Nu cred ca as sta acolo vreodata mai mult de un weekend. In schimb, in provincie exista acea traditie a pietelor de legume si fructe unde mergi cu cosuletul de rafie la cumparaturi si campionatele locale in care se premiaza balcoanele sau terasele cele mai pline de flori.”
In Bucuresti, traieste mai putin placerile gurmande ale tarii sale, dar ii place si aici sa faca piata – “oamenii sunt foarte draguti” – si sa manance mancare frantuzeasca la restaurante precum Heritage.

“Pentru mine, o masa placuta inseamna un loc cu stil, muzica in fundal, mancare buna, putina si rafinata (salate, neaparat cu branza, dar si carne de vita, obligatoriu in sange) alaturi de un vin bun rosu Bordeaux si, nu in ultimul rand, oameni placuti si conversatie buna. Din pacate, timp pentru a ma bucura de o astfel de masa nu gasesc decat la sfarsit de saptamana.”
Ii mai place sa incerce si mancarea thailandeza sau japoneza, insa “fara sushi, pentru ca nu e indeajuns de gustos pentru mine si fara amestecuri de sarat cu dulce”. Cand nu merge la restaurant, Pleska gateste pentru prieteni in bucataria pe care o considera cel mai cald loc dintr-o casa. “Sau cel putin incerc, nu-mi iese intotdeauna buna mancarea, am carte de bucate, dar prefer sa experimentez de una singura.”

Ce refuza cu hotarare este sa comande mancare acasa: “Nu sunt invatata cu takeaway – daca vreau sa mananc in fata televizorului, prefer sa ies sa-mi cumpar singura ceva usor de preparat”.

Dar nimic nu se compara cu branzeturile frantuzesti alaturi de un pahar de vin rosu. “Am trait intr-o zona unde branza e la nivel de traditie culinara, prin urmare sunt o mare degustatoare de branzeturi Roquefort si branza de capra si incerc sa cultiv si gusturile colegilor mei.” In afara de mancarea buna, Isabellei Pleska ii plac si oamenii corecti, care nu mint, dar nici nu spun intotdeauna “da” ca sa-ti faca pe plac. “Uneori mai gresesc si eu, desi e greu in profesie, ca manager, sa admiti asta. Dar, daca mi se aduc argumente, pot sa-mi schimb decizia; e o zicala in franceza care spune ca numai oamenii fara cap cred ca au intotdeauna dreptate. Pe de cealalta parte nu cred ca exista greseli in adevaratul sens al cuvantului, ci doar alegerea unor drumuri mai intortocheate in loc de cele mai scurte.”