Mai știm ce mâncăm și de unde ne vine mâncarea?

Uneori frauda este atât de bine mascată încât pentru a o descoperi este nevoie de tehnici demne de investigațiile criminalistice. Diferite țări europene încearcă să contreze acest val infracțional, unele cu ajutorul tehnologiei și prin înființarea unor forțe speciale. Financial Times a făcut o incursiune în lumea celor care se luptă cu mafia alimentelor.

Dincolo de ușile ca de buncăr ale laboratorului se aude o alarmă cu un sunet sec și monoton. Este un semnal că Rachel Hill își va activa cuțitul cu laser. Tensiunea va fi uriașă în sistem. Hill își folosește cuțitul pentru a tăia un file de pește cu o ștampilă ciudată pe el. Alarma se aude din nou, iar Hill face o nouă incizie. 

Lângă ea, un computer de mărimea unui frigider de apartament analizează fumul produs când laserul a atins țesutul. Datorită unui proces care implică analize extrem de complexe, dezvoltat la Colegiul Imperial Londonez, computerul poate identifica „amprenta moleculară” unică a fumului. Acest aparat de 500.000 de lire sterline și alte echipamente în valoare de 5 milioane de lire i-au adus laboratorului Institutului pentru Securitatea Alimentară Globală al Universității Reginei din Belfast renumele de „Star Trek”. Laboratorul împinge cu îndrăzneală limitele frontierelor tehnologice în lupta cu criminalitatea alimentară.

Cealaltă mașinărie Reims din Marea Britanie este folosită la spitalul Charing Cross din Londra în departamentul de oncologie pentru a face diferența între țesuturile maligne și cele sănătoase.

La Belfast, aparatului i se cere să identifice din ce specie de pește este fileul: este cod sau altceva? La Queen’s University, unde institutul a fost înființat în martie 2013, analiza alimentelor se apropie tot mai mult de investigațiile criminalistice. Aproape orice aliment poate fi alterat, contaminat sau falsificat. S-ar putea ca sucul de fructe să nu fie ceea ce pare. La fel și carnea de pește și condimentele. Carnea tocată de vită cu adaos de carne de cal este deja ceva clasic. După ce a comparat „amprenta” țesutului de pește cu o colecție de profile de specii, computerul își prezintă verdictul. De această dată „suspectul nu este vinovat”: cod, scrie pe ecran. Însă adesea astfel de teste descoperă fraude – cod amestecat cu ceva mai ieftin sau se poate să nu fie cod deloc.