Mai mulți bani, mai puțină protecție? Una dintre cele mai civilizate țări din lume a limitat orele de muncă suplimentare excesive, dar criza forței de muncă forțează o regândire a politicilor

Pe fondul dificultăților tot mai mari ale companiilor de a găsi personal, măsurile menite să pună capăt culturii MUNCII excesive din Japonia sunt acum reevaluate. Protecțiile introduse pentru a reduce programul de lucru extrem, cândva considerate esențiale pentru bunăstarea angajaților, sunt puse sub semnul întrebării într-o economie care se confruntă cu un deficit acut de forță de muncă.

După ani de eforturi susținute pentru a limita o cultură a muncii recunoscută pentru excesele sale, Japonia se confruntă acum cu o dilemă economică majoră: lipsa acută de forță de muncă. Presiunea tot mai mare asupra companiilor, amplificată de îmbătrânirea populației și de relansarea turismului, determină autoritățile să reanalizeze reglementările stricte privind orele suplimentare, introduse pentru a proteja angajații. O analiză recentă realizată de Bloomberg arată cum aceste măsuri, considerate cândva esențiale pentru bunăstarea socială, ajung astăzi să fie puse sub semnul întrebării în contextul noilor realități economice.

În spatele ușilor din lemn cu grilaj ale unui han tradițional din Kyoto, proprietarul Hiroya Shimizu se află într-o cursă contra cronometru. Ryokan Gion Yoshi-ima, cu cele 15 camere ale sale, ascuns pe o alee luminată de felinare dintr-un cartier istoric al orașului, este rezervat constant de luni întregi. Între gestionarea sosirilor oaspeților, pregătirea camerelor și organizarea bucătăriei locale autentice, Shimizu resimte acut lipsa personalului necesar pentru a menține standardele tradiționale ale proprietății.

El spune că și-ar dori să le poată cere celor 25 de angajați să lucreze ore suplimentare și știe că unii dintre ei ar fi dispuși să o facă pentru a-și crește veniturile. Însă afirmă că este constrâns de reglementările care limitează munca peste program – chiar în condițiile în care străzile din jur sunt animate de un flux record de turiști. „Suntem permanent în deficit de personal”, spune Shimizu, a cărui familie administrează Gion Yoshi-ima de patru generații. „Există numeroase limite privind orele suplimentare, iar eu trebuie să funcționez în cadrul acestor reguli.”

Totuși, regulile ar putea fi modificate în curând. Prim-ministrul Sanae Takaichi, pe fondul nemulțumirilor exprimate de antreprenori precum Shimizu, a dispus o revizuire a reglementărilor privind programul de lucru din Japonia, care în mod normal limitează orele suplimentare la 45 pe lună și 360 pe an.

Cândva sinonimă cu o cultură a muncii extrem de solicitantă, Japonia a încercat să reducă orele suplimentare excesive printr-o legislație care limitează durata lunară și anuală a muncii, intrată în vigoare în 2019. Liderul conservator a ajuns la putere în octombrie, promițând să revitalizeze o economie stagnantă, prezentând această inițiativă drept o modalitate de a reda autonomie atât angajaților, cât și companiilor, în timp ce atenuează penuria de forță de muncă într-o societate cu populație în scădere.

Deși detaliile nu au fost încă stabilite, inițiativa a atins un punct sensibil într-o țară marcată de moștenirea fenomenului karoshi – moartea cauzată de muncă excesivă. Familiile victimelor și liderii sindicali avertizează că demersul promovat de Takaichi – precedat de un discurs inaugural în care a promis să „muncească, să muncească, să muncească” și a părut să minimalizeze conceptul de echilibru între viața profesională și cea personală – riscă să anuleze progresele obținute cu greu în ultimii ani.

Pentru multe companii însă, revizuirea regulilor oferă speranța unei relaxări a constrângerilor de pe piața muncii, care le amenință tot mai mult supraviețuirea. Cel mai recent sondaj economic Tankan al Băncii Japoniei arată că firmele se confruntă cu cele mai severe dificultăți de recrutare din ultimii 34 de ani. Un număr record de 397 de companii au intrat în faliment anul trecut din cauza lipsei de personal, potrivit Tokyo Shoko Research, agenție de evaluare a riscului de credit și cercetare de piață.

„Multe pensiuni mici ajung să se închidă pur și simplu pentru că nu reușesc să găsească suficienți angajați”, spune Shimizu. Inflația a amplificat problema, întrucât creșterea salariilor și a costurilor cu materialele îi face pe mulți antreprenori reticenți în a-și crește numărul de angajați.

„În condițiile în care costurile continuă să urce, există foarte puțin spațiu pentru angajarea sau instruirea personalului nou”, spune Susumu Yamamoto, președintele companiei de construcții Kashiwaya Sekkei, care are cinci angajați. „Este de ajutor dacă angajații mei pot lucra mai multe ore”, adaugă el, precizând că a început deja să refuze comenzi din cauza lipsei de personal.

Angajatorii nu sunt singurii care susțin schimbarea. În medie, angajații japonezi depind de plata orelor suplimentare pentru aproximativ 6% din venitul lor anual, potrivit unor calcule bazate pe datele Ministerului Muncii. Pentru unii, plafonarea mai strictă a orelor suplimentare a însemnat venituri mai mici – un factor care, spun analiștii, ar putea explica de ce inițiativa promovată de Takaichi a fost primită favorabil.

Declarația sa „Muncește, muncește, muncește” a fost desemnată de un juriu format din personalități din divertisment și media drept expresia anului 2025. În același timp, un sondaj recent realizat de presa locală arată că peste 60% dintre respondenți susțin inițiativa, procentul urcând la 80% în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 29 de ani.

„Este adevărat că unii angajați își doresc programe mai lungi, deoarece limitarea orelor suplimentare le-a redus veniturile”, spune Wakana Shuto, profesor la Universitatea Rikkyo din Tokyo, făcând referire la șoferii de camioane pentru transport pe distanțe lungi, care au intrat abia în 2024 sub incidența restricțiilor privind orele suplimentare. „Structura salarială din Japonia pornește de la premisa existenței orelor suplimentare, iar oamenii ajung, în mod firesc, să depindă de acestea pentru a-și asigura traiul”, explică ea.

Unii angajați din birouri spun că își doresc posibilitatea de a câștiga mai mult, în condițiile în care costurile cu alimentele și locuințele sunt în creștere. Reiya Omura, în vârstă de 29 de ani, povestește că salariul său de început într-un fost loc de muncă din IT, care includea 45 de ore suplimentare, era de 250.000 de yeni (aproximativ 1.600 de dolari) pe lună. „Odată cu scumpirile, este extrem de dificil să îți asiguri un trai decent în Tokyo”, spune el, adăugând că susține dereglementarea propusă. „Oamenii ajung să depindă de plata orelor suplimentare.” În prezent, Omura lucrează la o firmă de consultanță mai mare, unde limitele privind programul de lucru sunt mai stricte. Deși condițiile s-au îmbunătățit, el spune că se simte adesea prins între regulile privind orele suplimentare și cerințele postului. „Șeful meu îmi spune mereu să nu mai lucrez peste program”, afirmă el. „Dar dacă nu finalizez sarcinile, pot apărea probleme serioase pentru clienți, iar acest lucru nu mi se pare acceptabil.”

„Este revoltător”, spune Teranishi. „Cea mai puternică persoană din Japonia face o astfel de declarație – iar impactul asupra societății este uriaș, inclusiv asupra viitorului țării.” De la moartea soțului său, în urmă cu aproximativ 30 de ani, Teranishi militează pentru creșterea gradului de conștientizare privind pericolele muncii excesive și afirmă că problema este departe de a fi rezolvată.

Numărul cazurilor de karoshi a ajuns la 1.304 în anul 2024, potrivit Ministerului Muncii, cel mai ridicat nivel de când autoritățile au început să monitorizeze datele, în urmă cu peste două decenii.

Unii experți pun sub semnul întrebării dacă prelungirea programului de lucru ar stimula cu adevărat creșterea economică a Japoniei. Forța de muncă îmbătrânește, iar ponderea femeilor este în creștere, multe dintre acestea preferând programe mai scurte. Productivitatea pe oră se situează la 60,10 dolari, mult sub nivelul Statelor Unite (116,50 dolari) și al Germaniei (98,90 dolari), potrivit unui raport al Japan Productivity Center publicat luna trecută.

„Japonia a depășit cu mult perioada în care totul funcționa pentru că bărbații munceau un număr extrem de mare de ore”, spune Shuto de la Universitatea Rikkyo. „Având în vedere structura populației, revenirea la acel model este imposibilă.”

Cu toate acestea, unii antreprenori sunt convinși că plafonarea rigidă a orelor suplimentare reprezintă un potențial obstacol în calea creșterii economice. Regulile permit, în circumstanțe speciale, extinderea muncii suplimentare până la 100 de ore pe lună, cu un plafon anual de 720 de ore. Însă Jun Nakahara, reprezentant al Federației Japoneze a Antreprenorilor din Construcții, afirmă că o flexibilitate mai mare a limitelor lunare ar permite companiilor să lucreze mai mult în lunile mai răcoroase, în schimbul unor programe mai scurte pe timpul verii. Astfel de compromisuri, spune el, ar putea fi în beneficiul angajaților.

Reprezentanții organizațiilor pentru drepturile angajaților avertizează că „flexibilitatea” este, mult prea des, un eufemism pentru exploatare. Teranishi spune că, prin prezentarea acesteia drept o opțiune, angajatorii pot exercita mai ușor presiuni asupra salariaților pentru a „accepta voluntar” ore suplimentare. Numărul cazurilor de afecțiuni psihice asociate muncii a depășit, de asemenea, pragul de 1.000 pentru prima dată în anul 2024, aproximativ 60% dintre acestea indicând relațiile problematice cu superiorii drept cauza principală.

Pentru Tomoko Yoshino, președinta Rengo, cea mai mare confederație sindicală din Japonia, o eventuală extindere a programului de lucru ar pune în pericol un deceniu de progrese. „După toate eforturile depuse de sindicate și de mediul de afaceri pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea personală, acest demers pare un pas înapoi”, afirmă Yoshino. „Protejarea vieții și a sănătății angajaților este un principiu asupra căruia nu putem face compromisuri – este un domeniu pe care trebuie să îl consolidăm ferm.”  

Traducere și adaptare: Oana Ioniță