Mai mult de jumătate din firmele cu active de peste 1 mil. euro sunt restructurabile sau insolvabile

Numărul companiilor restructurabile și insolvabile a crescut în ultimii trei ani, depășind jumătate din totalul celor cu active de peste un milion de euro, numite companii de impact. Spre comparație, până acum trei ani ponderea era echilibrată între firmele finanțabile și cele cu probleme. Din 2017 încoace, balanța înclină însă în favoarea celor cu probleme, arată datele CITR.

În aceste condiții, companiile de impact au o fragilitate extremă și pot fi ușor destabilizate de fenomene economice abrupte, cum ar fi o criză financiară, de exemplu.

Deși fragile, companiile nu sunt lipsite de soluții, existând prevederi legislative locale, precum OG 6 – documentul care introduce amnistia fiscală -, dar și europene, menite să le sară în ajutor. Mai mult decât atât, antreprenorii, prin deciziile pe care le iau, pot schimba direcția în care se îndreaptă firmele lor, cheia stând în mâinile lor. Cum arată sectorul insolvențelor astăzi?

Ce impact poate avea o (nouă) criză?

România are 29.000 de companii de impact, cu active a căror valoare depășește un milion de euro per companie, firme neintrate în insolvență și care nu includ companii de natură financiară, de genul băncilor, societăți de asigurare sau fonduri de pensii.

Cele 29.000 de companii de impact susțin 79% din cifra de afaceri din economia românească și asigură 58% din locurile de muncă, potrivit datelor CITR.

O perspectivă generală asupra pieței de distress arată că, în general, gradul de îndatorare este în creștere în ultimii trei ani, scade randamentul activelor imobilizate, iar managementul capitalului de lucru, exprimat prin încasarea de creanțe și mișcarea stocurilor, se înrăutățește. De asemenea, și productivitatea angajaților din aceste companii în dificultate este mai redusă decât acum trei ani.

Un test de stres simulat de CITR arată că orice decalaj al condițiilor de piață – precum creșterea costului de finanțare de către bănci, costul materiilor prime pentru industria pre­lucrătoare, salariul mediu sau o posibilă criză – poate conduce la înrăutățirea situației firmelor aflate în impas.

Aplicând aceste criterii, CITR a constatat că, împreună, firmele restructurabile și cele insolvabile ar ajunge să cumuleze 67%, față de 51% cât reprezintă în prezent. Ponderea companiilor finanțabile ar scădea cu circa 32%, iar cele finanțabile trec în categoria celor restructurabile sau insolvabile.

Capitalizarea consolidează organizația

Cum ajung însă firmele în acest stadiu de fragilitate? Dificultățile în încasarea plății de la debitori, dificultatea de a calcula și a estima corect costurile, concentrarea pe distribuirea maximală de dividende în detrimentul acumulării de capital, discordanța între tipul de finanțare accesat și obiectul de activitate al acesteia sunt doar câteva dintre cauze.

„Multe dintre companiile mari românești ajung în dificultate și pentru că nu își cunosc costurile interne unitare. Un exemplu ar fi acceptarea unui contract fără a cunoaște costurile executării acestuia, neanticipând dacă acel contract va produce profit sau pierdere. Astfel, funcționarea companiei intră într-un cerc vicios, în care fiecare ciclu presupune o reducere a capitalurilor proprii pentru acoperirea pierderilor, în speranța unui contract profitabil care să acopere pierderile acumulate“, spune Bogdan Olteanu, head of commercial în cadrul CITR Group.

Poziția fragilă de capital afectează capacitatea operațională a companiilor, precum și accesul la contracte care presupun garanții de avans care să permită reechilibrarea și fluidizarea activității și a lichidităților.

„Soluția vine de pe două paliere. În primul rând, este esențial ca antreprenorii să înțeleagă importanța capitalizării propriei companii și să acționeze pentru a păstra capitalul în cadrul companiei. Capitalizarea va consolida organizația, facilitând accesul la finanțare“, mai spune Bogdan Olteanu.

De asemenea, el adaugă și că este important ca antreprenorul să fie sprijinit să păstreze capi­talul în companie, o opțiune fiind reducerea costu­rilor de garantare din partea instituțiilor abi­litate, în favoarea reintegrării acestora în companie.

Așteptări de creștere a creditelor neperformante

Din cele 8.304 firme care au intrat în insolvență în 2018 în total, 183 au fost companii cu active de peste un milion de euro. Acestea aveau active cumulate de 821 de milioane de euro și afaceri cumulate de 670 de milioane de euro. Aproape 12.000 de angajați lucrau pentru aceste 183 de companii anul trecut.

Datele pentru perioada ianuarie-august 2019 arată că numărul insolvențelor noi totale este cu 28% mai mic față de aceeași perioadă a anului trecut și că au intrat 88 de companii de impact în insolvență. CITR estimează că la sfârșitul anului numărul companiilor de impact intrate în insolvență se va menține similar cu cel de anul trecut dacă nu va interveni o schimbare majoră în piață.

În ultimii trei ani, numărul companiilor de impact care intră în insolvență s-a menținut constant, în scădere fiind doar valoarea activelor imobilizate și cifra de afaceri cumulată. Acești indicatori arată o erodare a valorii companiilor intrate în insolvență, pe fondul unei perioade lungi de dificultate, anterioară intrării efective în insolvență.

„Ne așteptăm ca în următoarele luni condițiile de creditare a companiilor să se înăsprească, urmare a implementării locale a ultimelor reglementări prudențiale“, spun reprezentanții CITR.

În acest context, CITR estimează o creștere a volumului de credite neperformante (NPL), dar și a numărului de companii care nu vor putea accesa finanțare bancară sau care vor pierde finanțarea din partea băncilor.

„Oportunitatea va apărea pentru antre­prenorii care vor ști să acopere acest gol de finanțare în parteneriat cu debitorii și cu băncile. O alternativă poate fi apariția pe piață a unor instituții financiare nere­glementate, care să ofere oportunitatea de a finanța companiile în dificultate“, mai spune CITR.

Către cine  „țintește“ insolvența?

Comerțul, industria prelucrătoare, transportul, producția și distribuția de energie termică și electrică și construcțiile rămân, de trei ani, dominante în topul industriilor aflate în dificultate, pe baza pierderilor și a gradului de îndatorare. Industria prelucrătoare, spune CITR, ar putea avea dificultăți operaționale în continuare, în contextul în care relevă un declin atât la nivelul cifrei de afaceri, cât și la nivelul creșterii costului de materii prime folosite în industrie.

Datele de la Institutul Național de Statistică arată că în iunie 2019 comenzile noi din industria prelucrătoare au scăzut pentru prima dată din iulie 2016 încoace, înregistrând cea mai slabă evoluție din ianuarie 2016.

Construcțiile, marcate de restrângerea numărului de companii, sunt vizate de insolvență în condițiile în care decalajul de cash aferent proiectelor finalizate de firme generează dificultăți. În ceea ce privește energia, principalele cauze ale stării de dificultate sunt în energia electrică și termică în cogenerare și în energia verde. Lipsa investițiilor în ultimii 10-20 de ani își face astfel simțite efectele.

În mâinile cui stă cheia?

– O analiză comparativă a cauzelor insolvenței companiilor intrate în anii crizei economice, pe un portofoliu de o mie de companii, și una similară făcută în 2019 arată că  problemele au rămas constante în ceea ce privește comportamentul curent al antreprenorilor, al băncilor, al mediului de business, dar și la nivelul pieței.

– Cauzele intrării în insolvență sunt astfel investițiile în activități non-core, lipsa planificării strategice a resurselor, criza de creștere, dependența de grup, îndatorarea pe termen lung, schimbările de paradigmă în industrii, restrângerea accesului la finanțare și evoluțiile macro ale pieței.

Tips and tricks pentru antreprenori

Prin comportamentul și deciziile sale, antreprenorul este cel care poate menține cârma companiei sale. El trebuie așadar:

• Să monitorizeze situația financiară din companie – atât intern, pentru asigurarea stabilității companiei, cât și spre departamentul de vânzări, pentru a perpetua businessul. Acesta este un tip de management performant, care să ofere date pe centre de cost în timp real, pentru a permite managementului să ia decizii strategice informate.

• Să se concentreze pe businessul principal, la nivel de strategie și investițional. Diversificarea pe alte piețe și produse, mai ales în condiții de dificultate, nu face decât să împovăreze businessul.

• Să aibă planuri strategice, care să anticipeze eventuale scenarii de dificultate. De asemenea, echipa de management trebuie să creeze scenarii alternative de criză din timp, chiar dacă valul de dificultate este departe.

• Să adopte o guvernanță clară și o separare a entităților parte dintr-un grup. Antreprenorii și echipa de management trebuie să organizeze compania, astfel încât firmele diferite din grup să fie separate. Dependența va atrage o vulnerabilitate vădită a firmelor, iar la declanșarea crizei acestea vor cădea ca piesele de domino.

• Să identifice un partener și să accepte ideea de parteneriat. Finanțarea poate să vină și din alte surse decât cele bancare, sub forma fondurilor de investiții.

• Să înțeleagă că perioadele de dificultate ar trebui să reprezinte și perioade de creștere antreprenorială, în care deciziile antreprenoriale sunt sprijinite de angajați, sunt luate și implementate rapid. Companiile antreprenoriale, ținând cont de guvernanța mai relaxată comparativ cu structura decizională stufoasă din companiile multinaționale, ar trebui să încurajeze un ritm accelerat de decizie și implementare, mai ales în momente de criză.

• Să fie deschiși la schimbul de idei, să fie atenți la viziune și să urmărească cele mai bune practici între antreprenori și ceilalți parteneri. Experiența personală, de cele mai multe ori, poate atrage o decizie diferită, care poate schimba în bine cursul unei companii.