Mai bine le dăm niște pește, decât să-i lăsăm să tot pescuiască doar în ape sterpe
Văd din ce în ce mai des opinii legate de introducerea unui venit minim garantat acordat cetățenilor lumii. Nu este o idee chiar nouă, a fost avansată încă din secolul xviii de Thomas Paine, care susținea o plată universală, bazată pe folosirea resurselor naturale ale planetei, o idee, să recunoaștem, interesantă, ca să ne păstrăm în niscaiva limite eufemistice. La jumătatea secolului trecut a ap…
Înainte de orice, să-i lămuresc pe eventualii hateri care, iluminați de înțelepciunea lor deosebită, și sub îndemnul învățăturii biblice „mai bine să-i învățăm să pescuiască decât să le dăm pești“, îmi vor spune că asta ar mai lipsi, să dăm săracilor bani degeaba, pentru că aceștia unu, nu s-ar mai simți îndemnați să caute de muncă și nici să muncească și doi, ar da banii pe băutură. Există studii bazate pe cercetări făcute în cele mai diverse locuri locuri din lume, în Coasta de Fildeș, Mexic, Brazilia, Macedonia, Burkina Faso sau Maroc, iar rezultatele sunt cam aceleași: doar doi inși din zece, cel mult, repet, cel mult, dau banii pe băutură. Nu neg, unii poate vor fi risipit banii pe prostii, dar de regulă oamenii s-au comportat responsabil. Și nici nu au fugit de muncă, dimpotrivă. Voi reveni asupra acestui aspect.
Să trecem la ale noastre acum: GiveDirectly, o organizație de caritate care a dat deja bani în Kenya și Uganda, vrea să strângă, și probabil o va face, 30 de milioane de dolari doar pentru început, pentru a asigura un venit gratuit pentru mai mult de 6.000 de kenyeni, în următorii cel puțin zece ani.
Pe 5 iunie elvețienii vor avea un referendum pentru instituirea unui venit de bază.
Primăria din Utrecht asigură unui număr de cetățeni un nivel minim de subzistență.
Finlanda intenționează să aplice un plan pe doi ani pentru a testa diferite variante ale ideii.
Y Combinator, o companie din Silicon Valley, finanțeză și ea un astfel de experiment, iar guvernul din Ontario are, de asemeni, un program pilot. Canadienii nu sunt străini de astfel de idei, pentru că printre primele experimente de acest gen este cel din anii ’70 ai secolului trecut, în Manitoba.
Ce efecte au astfel de programe? Unul dintre ele este că oamenii cumpără ciocolată, și o ciocolată pentru un copil care nu a gustat așa ceva mi se pare un argument cât se poate de valabil. În Nigeria guvernul a derulat, în 2011, un program de susținere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectați în jur de 6.000, care au fost instruiți și ajutați să își întocmească planurile de afaceri. Dintre aceștia, au fost selectați circa 1.200 care au primit cash, în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000.
Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afaceri care funcționează, taxe la stat și nivel de trai în creștere. Să ținem minte cei 8.500 de dolari și să-i comparăm cu cei 22.500 de euro pentru înființarea unui loc de muncă în România (calcule valabile în perioada fostului guvern PSD) sau cu cei 90.000 de dolari avansați de Banca Mondială drept suma necesară pentru crearea unui loc de muncă în lume. Indiferent de condițiile diferite din Nigeria, România sau oriunde altundeva în lume, zic că rezultatele sunt bune.
700 de dolari donați de GiveDirectly au produs alți 200 de dolari în agricultură și în afaceri noi, un return de 28% care în alte cazuri a ajuns și la 50%.
În aceste condiții, nu cumva o soluție mai eficientă decât investițiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât orice alte ajutoare de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză s-ar putea dovedi a fi banii cash dați oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înființa livezi sau pentru ferme de animale?
Nu-i mai bine oare să oferi 5.000 de euro odată, bani cu care omul să își încerce norocul, decât să-i oferi 200 de euro pe lună, adică salariul minim pe economie pe care îl primesc jumătate din angajați? Poate încercăm un experiment, undeva într-un sat amărât, cu un fleac de bani scurși printre degete de politicieni; sunt convins că am fi uimiți de rezultate.
Sau, cu alte cuvinte, nu mai bine le dăm niște pește, decât să-i lăsăm să tot pescuiască doar în ape sterpe?
Desigur, miracolul cu pâinile și peștii, în viziunea lui Tintoretto.
