“Ma faci pe mine rasist?”

La nivel national probabil ca discutiile s-or fi calmat, dar nu si la nivel international. Multi s-au chinuit sa dea o explicatie expresiei utilizate de Berlusconi. In cazul rauvoitorilor, s-a mers de la interpretarea catastrofica (Berlusconi intentiona sa-l insulte pe proaspatul presedinte) la cea format “trash”: Berlusconi stia foarte bine ca face o gafa, dar stia si ca electoratul sau adora aceste gafe si-l simpatizeaza tocmai din acest motiv. Cat despre interpretarile binevoitoare, acestea au mers de la unele ce in mod ridicol il scoteau basma curata (Berlusconi, adeptul lampilor de bronzat, voia sa-l laude pe Obama) pana la cele doar indulgente (a facut o gluma inocenta, hai sa nu exageram).
 
Ceea ce strainii nu inteleg este de ce Berlusconi, in loc sa se apere spunand ca a fost interpretat gresit si ca voia sa zica altceva (de altfel tehnica lui preferata), a insistat in a revendica legitimitatea exprimarii sale. Pe scurt, singurul raspuns adevarat este ca Berlusconi era intr-adevar de buna-credinta, gandea ca a spus un lucru cat se poate de normal si nici in prezent nu-si da seama cu ce a gresit. A afirmat (crede el) ca Obama este negru; si oare nu este negru, si nimeni nu neaga acest lucru? Ma duce cu gandul la bancul cu milanezul care inchiria camere si refuza sa-si dea garsoniera unui african: “Rasista a mi? Ma se lu che l’e’ negher!”(1).
 
Lasand gluma la o parte, Berlusconi pare a spune printre randuri: faptul ca Obama este negru reprezinta o evidenta, toti scriitori negri din America s-au declarat fericiti ca un negru merge la Casa Alba, de multa vreme negrii din America repeta ca “black is beautiful”, negru si bronzat sunt acelasi lucru, asadar, se poate spune ca “tanned is beautiful”. Sau nu? Nu. Va amintiti probabil ca albii americani ii numeau “negro” (pronuntat “nigro”) pe originarii din Africa, iar cand intentionau sa-si exprime dispretul fata de ei ii numeau “nigger”. Apoi negrii au obtinut dreptul de a fi numiti “black”; dar chiar si astazi, niste negrii pot spune, ca o provocare sau in gluma, ca sunt “nigger”. Doar ca numai ei pot face acest lucru; daca un alb ii numeste astfel ii stalcesc fata. La fel dupa cum exista si gay care pentru a se caracteriza folosesc in mod provocator expresii chiar si mult mai denigratoare, dar daca le foloseste unul care nu este gay, in cel mai bun caz doar se ofenseaza.
 
Asadar, a spune ca un negru a ajuns la Casa Alba reprezinta o constatare si poate fi spus cu satisfactie sau cu ura, dar poate fi spus de oricine. In schimb, a defini un negru ca fiind bronzat este un fel de a spune si a nu spune, adica de a sugera ca exista o diferenta fara sa indraznesti sa-i spui pe nume. A spune ca Obama este “un negru” este un adevar incontestabil, a spune ca este “negru” este deja o aluzie la culoarea pielii, iar a spune ca este bronzat este o gluma rautacioasa.
 
Desigur ca Berlusconi nu-si dorea sa provoace un incident diplomatic cu Statele Unite. Dar exista moduri de a te exprima sau de a te comporta ce fac diferenta intre persoane de diferite extractii sociale sau de nivel cultural diferit. O fi snobism, dar in anumite medii o persoana care pronunta “managment” este imediat etichetata in sens negativ, si la fel cel care spune “Universitatea din Harvard” fara sa stie ca Harvard nu este un loc (apoi mai exista chiar si cei care pronunta “Haruard”); iar cel care scrie “Finnegan’s Wake”(2) cu genitivul saxon nu este primit in mediile mai exclusiviste. Cumva la fel cum pe vremuri se identificau drept persoane de extractie joasa cei care tineau degetul mic in sus cand ridicau paharul, daca li se oferea o cafea spuneau “iti raman indatorat” si in loc sa spuna “sotia mea” ziceau “doamna mea”.
 
Cateodata, comportamentul tradeaza mediul de unde te tragi: imi amintesc de un personaj public cunoscut pentru austeritatea lui, care la finalul discursului meu de la inchiderea unei expozitii a venit sa-mi stranga in mod cordial mana spunandu-mi “domnule profesor, nici nu stiti cat de tare m-ati satisfacut?”.
 
Cei prezenti au suras jenati, dar acel om cumsecade, frecventand mereu numai persoane cu frica lui Dumnezeu, nu stia ca expresia respectiva(3) de-acum se foloseste doar in sens carnal. Atunci cand este vorba despre cele spirituale se spune “a fost cu adevarat o placere intelectuala”. “Si ce, nu este acelasi lucru?”, ar spune Berlusconi. Nu, expresiile nu inseamna niciodata acelasi lucru.
 
Pur si simplu, Berlusconi nu frecventeaza anumite medii unde se stie ca originea etnica poate fi mentionata si fara a face aluzie la culoarea pielii, la fel cum nici pestele nu trebuie mancat cu cutitul. 
 

Nota:
1. Expresie in dialect a carei traducere este “Ma faci pe mine rasist? Dar el este negru!”
2. Roman de James Joyce
3. In italiana, verbul “godere” inseamna “a se bucura de”, “a fi multumit”, dar expresia folosita de persoana respectiva – “far godere” – in limbaj colocvial inseamna a face pe cineva sa juiseze