„M-am întors în România pentru totdeauna”

“De profesie economist, ca job  director general-adjunct în Electrogrup Infrastructure, bucureștean, soț” – enumeră principalele repere de pe noua sa „carte de vizită” Daniel Farmache, care, la 30 de ani, este cel mai tânăr invitat de până acum al evenimentului Meet the CEO. Printr-o introspecție de tipul SWOT (strengths, weaknesses, opportunities and threats – puncte forte, puncte slabe, oportunități și amenințări – n.red.), tânărul se autocaracterizează prin atribute precum: puterea de muncă, motivația internă, speranță, capacitatea de a relativiza lucrurile, de a le pune în perspectivă, precum și dorința de a lucra cu oamenii și de a scoate ce este mai bun din ei. În ceea ce privește slăbiciunile, spune: „Am uneori naivitățile mele, acestea merg mână în mână cu speranța și cu dorința puțin mai idealistă – aspecte neproductive pe moment, pe care încerc să le controlez”.

După ce și-a câștigat renumele de unul dintre cei mai apreciați bancheri de investiții ai tinerei generații, Daniel Farmache a făcut în vara aceasta pasul înspre mediul antreprenorial local, ca urmare a numirii sale în funcția de deputy CEO (director general adjunct) al companiei Electrogrup Infrastructure (E-INFRA), holding înființat anul trecut de Teofil și Simion Mureșan împreună cu Marian Pantazescu. Companiile care compun holdingul au o istorie pe piața locală de peste 20 de ani, care a început cu o companie de construcții și servicii specializate – Electrogrup, înființată în 1997 – la un grup de infrastructură integrat (deține, operează, construiește și oferă mentenanță în proiecte de infrastructură), cu afaceri anuale de peste 100 de milioane de euro. Potrivit reprezentanților acestuia, grupul Electrogrup Infrastructure este primul jucător de pe piața din România care oferă servicii de tip cross-sector (intersectoriale) în energie, telecomunicații și construcții civile industriale. Compania și-a extins activitatea și pe piețele externe din Polonia, Germania, Rusia, Belgia și Irlanda – iar în prezent, între 20 și 30% din afacerile companiei sunt generate de aceste piețe.
Odată cu transformarea într-un holding, compania țintește statutul de jucător important la nivel regional, context în care intervine și numirea lui Farmache.

„Misiunea mea este de a crea sinergiile la nivel de grup, de a le potența și de a pune grupul pe o traiectorie favorabilă pentru viitor – prin procese noi, moderne, prin aducerea celor mai bune practici din străinătate, de la companiile care ne inspiră. Vrem să atragem oameni noi, vrem să setăm o nouă disciplină de lucru, noi standarde de guvernanță a companiei – acesta este rolul meu. Într-o mică măsură, o pot face printr-o forță proprie, într-o mai mare măsură, angajând oameni buni și valorificându-i pe cei pe care îi avem deja”, descrie Daniel Farmache obiectivele sale în mandatul început în vara acestui an. Drumul tânărului până aici nu a fost unul prestabilit și a avut mai multe puncte de cotitură – care au inclus experiențe internaționale, dar și o trecere scurtă prin spațiul politic. Farmache își începe povestea carierei precizând că face parte din rândul celor care voiau să rămână în România, cu toate că, în 2007, anul în care și-a început el studiile universitare, era perioada în care tinerii din generația lui deja începuseră să ia drumul străinătății.
A început astfel facultatea în România, la Academia de Studii Economice din București, specializarea Finanțe-Bănci: „Am intrat în facultate cu un vis destul de superficial și pe care nu l-am susținut prin fapte, respectiv acela de a deveni broker”. Nu a ales să își construiască însă o profesie în domeniul pieței de capital și mărturisește că nu a simțit încurajări în acest sens nici din partea tatălui său, Stere Farmache, care a fost director general al Bursei de Valori din București. A înțeles ulterior și de ce: „Este o meserie care se digitalizează și în care nu mai sunt neapărat perspective. Multă lume intră la finanțe-bănci sperând că este un loz câștigător. Spre norocul meu, era destul de superficială această dorință, astfel încât nici măcar nu am aplicat pentru un job de brokeraj”.
După un an de ASE, a realizat că i-ar fi totuși „puțin mai bine” să plece în străinătate. A ales versiunea cea mai la îndemână atunci, respectiv o bursă în străinătate, la universitatea Reading din Marea Britanie, despre care spune că era cea mai bună opțiune pe care o oferea ASE-ul la vremea respectivă.

„M-am și pliat pe o perioadă extrem de interesantă – criza financiară – încă mai am decupate părțile din Financial Times din perioada aceea”, descrie el primul an de studii în afara țării. Își amintește că primul Financial Times primit la școală (abonamentele erau subvenționate) era cel în care ministrul finanțelor din America anunța: „Programul de bailout al băncilor, 700 de miliarde de dolari”.
A resimțit o diferență imensă a modului în care se făceau studiile acolo, ce i-a influențat parcursul profesional ulterior. A avut mai mulți profesori, de pildă, care fuseseră managing directori în bănci, cunoșteau oameni despre care scriau ziarele și asta l-a dus cu gândul într-o zonă total opusă riscului. „Cumva a crescut în mine un braț de reglementator, iar prin interacțiunile avute acolo, ce voiam eu să fac devenise destul de clar din punctul de vedere al intenției – voiam să fiu într-o zonă în care pot contribui la dezvoltarea economică a locului de care mă simțeam eu cel mai atașat – România”. Prin urmare, după absolvire, în 2010, a hotărât să se întoarcă în țară, pe un fond de optimism personal vizavi de situația din România, unde începeau la acea vreme reformele impuse de Banca Mondială. S-a angajat apoi la Citi; prin intermediul instituției financiare cu origini americane, spune că a avut acces la „lucrurile cele mai interesante care se întâmplau pe vremea aceea în piața de capital românească”. Chiar dacă a avut o expunere generală la început, în care a trecut și prin Trezorerie și prin management de risc, de la un punct s-a concentrat pe corporate și investment banking.
Acolo a avut parte de expunerea a două mari categorii de businessuri locale. În primul rând, experiența cu lucrul cu companii deținute de stat și de Ministerul Finanțelor (de la IPO-urile Romgaz, Hidroelectrica, Electrica etc.; execuția unor tranzacții cum ar fi privatizarea Electrica, până la obligațiunile guvernamentale ale statului): „A fost o expunere foarte bună care mi-a confirmat bănuiala că va veni o perioadă bună pentru România”, descrie el această experiență.
A doua categorie de companii la care s-a expus atunci au fost companiile mari cu capital local românesc – iar „mari” pentru Citi însemnau, potrivit lui, cele cu peste 500 de milioane de dolari cifră de afaceri. „Nu erau foarte multe companii pur românești care să corespundă acestor criterii, sub 10, printre care A&D Pharma și RCS-RDS de pildă; ne-am dat seama că nu avem soluții și infrastructură de business pentru marii campioni în businessurile românești, ceea ce este o problemă.” Se descrie norocos că a lucrat la Citi în perioada respectivă. „Mi-era teamă să nu fie doar o oază, dar până la urmă s-a dovedit a fi un mic orășel verde, de oameni foarte bine pregătiți profesional, foarte capabili, nivel la care îi găsești și în alte filiale ale Citi. Ei făceau multe lucruri interesante, care mi-au acordat repede responsabilitate și vizibilitate în proiectele cele mai interesante”, descrie el munca în cadrul băncii.
În paralel, a făcut și dreptul în țară, la distanță, fiindcă a considerat că este util să aibă câteva noțiuni elementare de drept, fără a-l practica profesional, dar a obținut și certificarea pentru finanțiști CFA. Mărturisește că această certificare nu l-a transformat într-un expert al fiecărui sub-domeniu – însă spune că l-a învățat ce întrebări să pună: „Știu ce nu știu”.
Apoi a luat din nou drumul străinătății, de data aceasta pentru un MBA la London Business School. O altă variantă era plecarea în America, însă și-a dorit să rămână în Europa. La Londra a reintrat pe filiera de finance, în contextul în care semnase deja un contract cu Citi pentru a se întoarce în companie, în divizia lor de investment banking, unde a lucrat până la numirea în rolul său actual.
Între timp însă, înainte de plecarea la MBA, a mai avut parte de o provocare profesională, adusă de înființarea guvernului tehnocrat și de o întâlnire cu Dragoș Pîslaru, care la vremea aceea era consilier de stat al primului-ministru pe probleme economice. A rezonat cu Pîslaru, în contextul în care și el venea tot din mediul privat, studiase la London School of Economics și se întorsese și el în țară, în jurul anului 2000 – o perioadă în care puțini se întorceau. Își amintește că Dragoș Pîslaru i-a propus atunci: „Am o perioadă limitată de timp, am nevoie de tot ajutorul pe care îl pot obține în această perioadă, poți să mă ajuți?”.
A acceptat, în contextul în care programul de MBA îi oferea o oarecare flexibilitate și a primit astfel un rol de consilier în cancelaria primului-ministru. Dragoș Pîslaru a fost numit ulterior ministru al muncii, calitate în care Farmache spune că l-a însoțit „nu fără ezitări”, fiindcă acela nu era domeniul lui de expertiză; iar acum, descrie în prezent această decizie drept cea mai grea din cariera sa. A preluat portofoliile economice de acolo – salarizarea în domeniul public, măsuri active de ocupare a forței de muncă – iar ulterior a devenit director de cabinet, coordonatorul consilierilor. „E o diferență când intri în sistem, vezi că lucrurile sunt de fapt mult mai grele decât ne batem noi cu pumnii în piept în privat că am putea să le iuțim”, descrie el una dintre constatările din acea perioadă.
Privind retrospectiv, Farmache spune că nu a intrat în politică din fascinație sau curiozitate, ci fiindcă a fost inspirat de Dragoș Pîslaru, care i-a spus „avem responsabilitatea să livrăm cât se poate de mult în această perioadă”.
Pe de altă parte, a avut anterior mai multe inițiative în zona de ONG-uri, care aveau legătură cu domeniul public: spre exemplu, a fost membru în Liga Studenților Români din Străinătate. Acolo a avut un proiect de Brain Regain („recâștigarea creierelor”, un joc de cuvinte, opusul lui Brain Drain, care definește emigrarea oamenilor talentați), prin care să atragă înapoi în țară capitalul uman din diaspora. Unul dintre proiectele lansate astfel a fost programul de internshipuri la guvern, Smart Internships, preluat oficial și care s-a derulat și ulterior.
După ce a început să cunoască mai bine guvernul, a fost fascinat mai degrabă de propriile lui prejudecăți: mărturisește că intra în acest mediu cu „puțină aroganță sau omnisciența unui om din sectorul privat”, unde lucrurile se mișcă repede, iar ineficiențele nu pot fi explicate. A văzut însă că pentru multe dintre acestea există explicații bune, iar pentru altele nu există neapărat soluții la îndemână, „exceptând cazul în care ai controlul total al aparatului, ceea ce rareori se mai întâmplă în democrațiile de astăzi”. „Astfel, trebuie să lucrezi cu materialul clientului, iar acest lucru reprezintă o provocare, indiferent de unde crezi că ar trebui să ajungem, importantă este execuția – iar aceasta este o provocare la noi”, observă el.
A plecat din guvern cu întrebări legate de modul în care se poate livra într-un mod nu doar eficient, ci și sustenabil. „E foarte ușor pentru cineva care are putere pe un termen scurt să dea o decizie, să se schimbe ceva. Dacă decizia nu este însă populară, următorul guvern o va schimba din nou. Cu genul acesta de lucruri s-a confruntat Obama, cu Obamacare.” De fapt, observă Farmache, aceasta este una dintre definițiile leadershipului politic: „Un lider politic trebuie să ia decizii bune, care să privească o masă mare de oameni și care să fie sustenabile. Degeaba sunt bune, dacă nu sunt sustenabile”.
După ce experiența guvernului tehnocrat s-a încheiat, s-a întors la Londra, unde a început să lucreze în divizia de investment banking, fuziuni și achiziții (M&A) pe zona Europei Centrale și de Est și Africii în cadrul Citi. Acolo însă a simțit că intră „în mecanismul unui ceas elevețian perfect, în care nu ai ce să îmbunătățești – pe când în România totul trebuie îmbunătățit. E un mic blestem, dar totul trebuie făcut, pot fi o rotiță mai importantă aici”.
S-a întors astfel în România rolul de deputy CEO la E-INFRA: „De data aceasta nu este ceva temporar, ci, sper eu, pentru totdeauna”. 
Cum a ajuns să treacă de la o multinațională la o companie românească? Spune că Teo Mureșan, unul dintre cei trei acționari ai grupului, era și el unul dintre absolvenții London Business School, după ce studiase în cadrul unui program masteral acolo. Farmache povestește că s-au întâlnit la începutul acestui an, fără ca el să știe că Mureșan căuta o persoană pentru rolul de director adjunct în cadrul E-INFRA. De fapt, numele său fusese deja sugerat conducerii E-INFRA. În momentul în care i-a spus că se gândește ca la un moment dat să se întoarcă în țară, a început o discuție în acest sens. „Ajunseseră într-un moment în era nevoie să transforme compania dintr-un campion local într-unul regional. Un pas din acest demers este atragerea unor oameni care au mai făcut asta pentru alte companii, oameni tineri, cu forță de muncă, care au un CV promițător și dorința și speranța că se poate ajunge acolo. Cred că punctam la majoritatea dintre criterii.”
A acceptat propunerea, fiindcă „avem mult potențial, mi-a vândut soluția pentru frustrarea că nu prea avem companii mari de succes în România – mi-a vândut o provocare”.

La E-INFRA a descoperit un mediu caracterizat de „o stare continuă de a fi cu picioarele pe pământ, disponibilitate constantă la învățare, speranță, profesionalism, dorință transparentă de a atrage oameni buni, deschidere și o dorință de a face ceva mai mare decât propriul lor interes”. Spune că și-au propus să fie un model de afacere pentru România. „Avem și proiecte internaționale, între 20 și 30% din cifra de afaceri este generată de acestea, astfel reușim să dăm oamenilor noștri salarii puțin mai mari decât dacă ar fi fost concentrați strict pe România, dar și o motivație în plus.”
Daniel Farmache consideră că filosofia companiei contribuie la încetinirea dorinței oamenilor din domeniul în care activează de a lua drumul țărilor vestice. „Blocurile din Londra, în ultimii ani, s-au construit cu forță de muncă românească, iar ulterior, cei care lucrează în acestea, portarii, recepționerele, administratorii, sunt majoritatea români, veniți acolo pentru câteva sute de euro în plus. Dacă reușim ca în domeniul nostru să menținem mai mulți oameni în țară, pentru mine este o motivație destul de mare”, descrie el situația multor români întâlniți în străinătate.

Ce i-ar spune cuiva care vrea să plece din țară? Chiar dacă nu există un răspuns universal, subliniază: „E greu să recomanzi o măsură pentru toată lumea, dacă lumea vrea să plece pentru că: se simte enervată, agasată, prost recompensată în valoare absolută, că simte că nu există nicio speranță – din cauza mediului politic – atunci putem sta la discuții pentru că am exemple concrete de relativizare a problemei.” Chiar dacă în Londra șansele unui salariu mai mare sunt reale, crede că o poți duce mai bine în România cu mai puțini bani. Observă și că națiuni cu istorii ale unor democrații îndelungate au făcut alegeri electorale discutabile din punctul de vedere al unei democrații mature. „Ne surprinde așadar că în România, după abia 30 de ani de exercițiu democratic, încă mai avem sughițuri?” Optimist, crede că orice țară a trecut prin pașii pe care îi face România acum.
„Suntem ca un adolescent în ale dezvoltării economice, care se uită la un profesionist adevărat de 40 și ceva de ani și întreabă – de ce nu pot și eu să îmi iau Ferrari – de ce nu pot și eu să merg la mare să beau alcool etc. Trebuie să trecem prin etape absolut naturale. Dacă nu, este o piață liberă, nu toată lumea este obligată să aibă răbdare – așa că mergeți în străinătate dacă vreți – dar mergeți în străinătate fiindcă aceasta este o opțiune proprie, a persoanei voastre, nu aruncați motivația de a pleca în cârca României.”
De asemenea, argumentează el: „Sunt multe lucruri mult mai bune în România, dovadă sunt oamenii care vor să se întoarcă, dintre care cunosc mulți”.
Prin urmare, Farmache mizează în continuare pe cartea de vizită a unei companii românești și consideră că atunci când muncești pentru nume mari, precum Citi, contează mai puțin „cine ești tu”, în timp ce munca pentru o companie românească precum E-INFRA s-ar traduce prin „potențial, multe lucruri de făcut, transformări în care poți să ai un rol important”.

Daniel Farmache este deputy CEO al Electrogrup Infrastructure din iunie 2018. Anterior, a făcut parte din divizia de investment banking a Citigroup din Londra, lucrând în IPO-uri și mandate M&A din Europa Centrală și de Est, Orientul Mijlociu și Africa.
Înainte de această poziție, Daniel Farmache a lucrat în cadrul biroului Citi din România pentru companii mari cu capital românesc, în tranzacții pe piețele de capital și diverse structuri de credit. În 2016, a fost consilier în cancelaria prim-ministrului și director de cabinet al ministrului muncii.
Farmache a absolvit un MBA la London Business School, cu un stagiu la Massachusetts Institute of Technology, și este licențiat cu first class honours în finanțe-bănci în Marea Britanie (University of Reading – ICMA Centre) și în drept la București (Universitatea Nicolae Titulescu). Deține și certificatul CFA (Chartered Financial Analyst).

Sfaturi pentru tinerii manageri

1.  Alege-ți facultatea în funcție de lucrul la care crezi tu că ești bun și bazează-te pe cât mai puține influențe superficiale externe. În prezent, lumea merge la facultate în România deseori pentru motive greșite, cum ar fi modelele pe care le-au văzut în jurul lor – „cutare bancher, care apare pe prima pagină a ziarelor, a făcut ASE-ul, vreau și eu la ASE”. În realitate, mulți bancheri nu au făcut ASE-ul.

2.  Găsește-ți modele bune. Pe noi ne sperie puțin networkingul, este văzut ușor peiorativ deseori și chiar poate deveni peiorativ și superficial, dar cred că trebuie să vorbim cu oameni și să ne alegem modele bune, pe care să vrem să le urmăm.

3.  Nu pierde vremea. Unul dintre marile mele regrete este timpul pe care l-am pierdut cu micile tentații (telefoane, jocuri pe calculator etc.) când eram în liceu și facultate, timp care nu se mai întoarce. Sunt foarte multe lucruri pe care poți să le faci cu timpul acela. Investește-l în ceva valoros.

4.  Dedică-ți eficient timpul școlii; ne place sau nu, școala ajunge să fie un determinant în carieră. Fii prezent în cameră la facultate când se discută, dacă nu, te va costa.

5.  Intră într-un ONG sau chiar în mai multe. O astfel de activitate te formează, îți dă spirit de echipă. Foarte rar aspirațiile tale autentice sunt aliniate cu ceva ce poți să faci; capeți astfel exercițiul de a face un lucru de care chiar îți pasă, iar mai târziu va deveni un element important din cariera ta. Pe mine personal m-a ajutat mult și regret că nu am intrat chiar mai devreme într-o organizație de acest gen.

6.  Citește, informează-te – trebuie să fii informat în domeniul în care activezi. Spre rușinea mea, a existat un moment în perioada mea la ASE când întrebarea pusă de un profesor m-a luat prin surprindere: „Câți dintre voi ați citit Ziarul Financiar săptămânea asta? Dar săptămâna trecută?” Am constatat că nu mai vedeam pădurea de carte, învățam, dar nu mai eram racordat la ce se întâmpla în jur – trebuie să fii prezent în domeniul tău. Când am ajuns în Anglia, totul s-a schimbat: aveam abonament la Financial Times, petreceam o oră pe zi ca să citesc și încă două ore pe Wikipedia ca să aflu tot ce înseamnă noii termeni întâlniți.

7.  Nu uita de sănătate: fă ceva care să te mențină sănătos, un sport, exerciții de sănătate și igienă mentală; un curs care îți poate revela unele lucruri, o carte pe care o citești.

8.  Cercul de prieteni și familia: este foarte ușor, probabil în orice meserie, nu doar în business pur, să pierzi din vedere motivele pentru care faci ceva. Din punct de vedere strict profesional, poate fi productiv pe termen scurt să te concentrezi strict pe meserie. Personal cred că la un moment dat devine rău pentru oamenii din jur.

9.  Respectă-ți valorile. Este foarte satisfăcător și, chiar dacă pare greu, în realitate este mai ușor.

10.  Gândește pe termen lung și gândește în termeni relativi: beneficiile pe termen scurt nu sunt neapărat ceva de dorit. Un dicton din zona financiară spune: „Poți să păcălești pe toată lumea pentru o perioadă, poți să păcălești câțiva oameni pentru totdeauna, dar nu poți să păcălești pe toată lumea pentru totdeauna”. Dacă gândești astfel, poți să ai o viziune pe termen lung și atenția de la micile tentații de carieră îți este distrasă. Apoi, eu cred în relativizare: nu trebuie să privim totul în valori absolute. Anglia are un PIB mai mare, oferă salarii mai mari, dar care este puterea de cumpărare acolo? Este extraordinar să lucrezi pentru o bancă precum Citi, dar este și mai bine să fii într-o companie care crește. Uită-te unde ești acum și unde poți ajunge – nu porni de la faptul că ești sus și că e bine să rămâi acolo.