Lumea după Benedict

Mai mult încă decât predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict a insistat de câte ori a avut ocazia, în varii documente și luări de poziție, că “performanța economiei nu poate fi măsurată doar prin maximizarea profitului, ci în funcție de binele comun”, că sărăcia poate fi combătută prin politici de redistribuire a avuției, că sindicatele trebuie încurajate și că mediul trebuie protejat de goana companiilor după profit.

“Procesele de globalizare, concepute și gestionate în mod adecvat, oferă posibilitatea unei mari redistribuiri a bogăției la nivel planetar așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum; dacă sunt rău gestionate, pot, în schimb, să mărească sărăcia și inegalitatea, precum și să contagieze cu o criză întreaga lume”, scrie Suveranul Pontif în ultima dintre cele trei enciclice ale sale, “Caritas in Veritate” (2009). “Pentru conducerea economiei mondiale, pentru a vindeca economiile lovite de criză, pentru a preveni înrăutățiri ale crizei și ulterioare dezechilibre majore; pentru a realiza o dezarmare integrală corespunzătoare, siguranța alimentară și pacea, este urgentă prezența unei adevărate autorități politice mondiale (…) reglementată de drept, care să respecte în mod coerent principiile de subsidiaritate și de solidaritate, să fie menită pentru realizarea binelui comun (…) să fie recunoscută de toți, să se bucure de putere efectivă pentru a garanta fiecăruia siguranța, respectarea dreptății, respectarea drepturilor”.

Pariurile privind identitatea viitorului papă sunt inutile, iar discuțiile despre cine dintre potențialii “papabili” ar putea continua gândirea lui Benedict al XVI-lea în materie de economie sunt încă și mai inutile. Merită de semnalat, totuși, că unul dintre candidații mediatizați cu deosebire în Vest în aceste zile, cardinalul ghanez Peter Turkson, pare dispus să continue cel puțin una dintre ideile lui Benedict: aceea că o reformă de sistem ar avea nevoie de o autoritate politică mai puternică decât actuala ONU, care să fie capabilă să impună pacea în lume și să contracareze efectele negative ale globalizării. Ca șef al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, Turkson a coordonat în 2011 un document intitulat “Către o reformă a sistemului internațional financiar și monetar în contextul unei autorități publice globale”, care susține că G20 sau FMI nu s-au dovedit eficiente în a limita excesele piețelor financiare și că o autoritate mondială concepută ca o ONU cu puteri și răspunderi sporite, în combinație cu o bancă centrală globală, ar putea promova etica în relațiile economice internaționale, dezvoltarea sustenabilă a economiilor și ar reduce inegalitatea rezultată din dereglementarea piețelor.