Lukoil vrea să învie cel mai bun ulei de motor din perioada comunistă, uitat de români în ultimii 25 de ani

Felix Dragu enumeră repede numele principalilor săi concurenți: Total, Chevron, Repsol, Castrol, Prista Oil, Mol. Se raportează la ei cu multă seriozitate, aceștia fiind motivul pentru care produsele sale au deocamdată doar 20% dintr-o piață care nu crește foarte repede și pe care o cunosc în detaliu doar specialiștii, fie ei producători de ulei, inginerii din fabrici, producători de mașini sau mecanicii din service-urile auto. Piața de uleiuri din România continuă să scadă de câțiva ani încoace, odată din cauza problemelor economice, dar în special pe fondul performanței mai bune a uleiurilor, care au o durată de viață mai lungă decât în trecut.

În 2006, când Lukoil separa fabrica de ulei în vederea câștigării de cotă de piață, volumul total al pieței era de 180.000 de tone, după cum arată datele Lubrichem, Patronatul Producătorilor și Importatorilor de Lubrifianți, Chimicale și Accesorii Auto. În 2008, piața s-a contractat până la 160.000 de tone, pentru ca din 2010 să se mențină la un volum de 100.000 de tone. Dintre acestea, aproximativ 70.000 de tone reprezintă piața industrială. La un preț mediu de 2.000 de euro pe tonă, vorbim despre o piață de 200 de milioane de euro.

Dragu lucrează în Lukoil de la sfârșitul anilor ’90. S-a angajat imediat după facultate ca economist la rafinăria Petrotel Lukoil, s-a mutat apoi la București și a condus divizia de raportare financiară a Lukoil România, iar din 2007 s-a mutat pe poziția de CFO la Lukoil Lubricants Eastern Europe.

Conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil a decis în 2006 să separe producția de ulei de rafinărie. În 2005, această măsură fusese luată în rafinăriile grupului din Rusia, fiind apoi urmată de toate rafinăriile din grup. „Lukoil a separat divizia de uleiuri pentru a căuta separat soluții și resurse pentru noi tehnologii pe această piață care diferă de cea a produselor albe“, explică Felix Dragu, care ocupă de anul trecut funcția de director general al companiei. Din 2005, Lukoil Lubricants a urcat pe locul 7 în topul internațional al producătorilor de ulei dominat autoritar de Shell, Mobil sau Chevron.

Divizia din România, care coordonează un cluster regional de zece țări (Bulgaria, Serbia, Croația, Muntenegru, Grecia, Cipru, Albania, Malta, Macedonia, Italia), livrează deocamdată cea mai mare parte a producției pe piața locală, unde merg 70% din cele 40.000 de tone produse anual la fabrica din Ploiești. Facilitatea de producție a Lukoil Lubricants Eastern Europe se află la Ploiești, în incinta rafinăriei.

De la separarea producției, Felix Dragu spune că singurele relații comerciale dintre cele două fabrici „sunt că noi luăm de la ei curent electric și utilități, iar noi le vindem ulei“. În fabrică lucrează acum 99 de persoane, dintre care 80% sunt în zona de producție și restul administrativ și vânzări, iar aceștia scot pe piață o gamă de 140 de produse constante, dintre cele 600 ale grupului Lukoil. „Gama noastră este compusă din produse regionale, specifice pentru un anumit tip de climă și consum din clusterul nostru. Practic, noi producem pentru clusterul nostru, care este Europa“, spune Felix Dragu. Cea mai importantă parte a producției, 70%, merge în România, unde cota de piață a companiei este de 20%, în Bulgaria, unde cota de piață este de 11%, dar și în toată rețeaua de benzinării a Lukoil din Europa. După cum spune Felix Dragu, vânzările de ulei din benzinării reprezintă o parte foarte mică din vânzări, fiind considerate vânzări de urgență. De asemenea, directorul LLK Eastern Europe crede că vânzările de ulei din hipermarketuri se vor reduce mult, deoarece șoferii care își schimbă singuri uleiul devin o excepție.