Lucrul la birou: nevoie, constrângere sau variantă imposibilă?

Trebuie să mai ies din casă, să văd oameni”, spunea o prietenă cu câțiva ani înainte de pandemie, despre decizia sa de a alege să lucreze într-o corporație în loc de a-și păstra statutul de consultant; nivelul veniturilor sau beneficiile rolului de angajat nu au jucat niciun rol în această decizie. Nevoia de socializare, de interacțiune este profund umană și cu siguranță multe lucruri pot fi rezolvate rapid și facil prin simpla prezență fizică.

Dar lucrurile s-au complicat foarte mult în ultimii ani. Munca remote este considerată de mulți angajați un drept, un beneficiu. Pentru alții, este singura soluție. Iar companiile și angajații deopotrivă au constatat că munca se poate desfășura condiții mai profitabile – și pentru unii și pentru alții – de la distanță.

În plus, nu este nicio garanție că aducerea sub același acoperiș a angajaților este mai eficientă, pentru că modificările de comportament sunt profunde, iar reînchegarea echipelor (acolo unde este necesară) nu ține doar de proximitatea fizică. După pandemie, sistemul de relaționare a rămas sub presiune, iar migrarea spre interacțiuni virtuale și muncă remote a crescut riscul de deconectare; Gallup raportează că unu din cinci angajați se simte singur la muncă, iar Organizația Mondială a Sănătății estimează că una din șase persoane este afectată de singurătate.

Chiar dacă munca remote a optimizat concentrarea, relațiile dintre colegi au avut de suferit. Micile conversați, mimica, experiențe comune construiesc, de-a lungul timpului, o relație care joacă un rol important în ceea ce privește încrederea acordată altcuiva. Cuvintele vorbite au altă valență față de cele din mesaje scrise. Pe de altă parte, într-un webinar MillerKnoll Insight Series, socioloaga Caitlin Begg (2025) argumentează că relațiile la muncă se construiesc prin interacțiuni cotidiene consistente, nu prin checkinuri ceremoniale. Și, adeseori, în prezent, între colegii forțați să se întoarcă la birou interacțiunile se rezumă la cele protocolare, de fațadă.

Din perspectiva angajaților, drumul până la birou și timpul petrecut la muncă într-un spațiu impersonal merită efortul doar dacă aceste locuri le aduc valoare socială și cognitivă greu de replicat acasă sau în alte spații, chiar neutre. Pe de altă parte, este evident și faptul că pentru unii preferința de a merge la biroul se leagă clar de eficiență, neavând de jonglat cu distrageri specifice spațiului de locuit. Este mult mai simplu să se concentreze la ședințe când nu au de gestionat copii sau alți membri ai familiei, de pildă. Iar cum copii nu pot fi „puși pe hold” în timpul orelor de muncă, soluțiile pentru „externalizarea” acestor griji (de pildă pre/after-school, transport spre/de la grădiniță sau școală etc.) implică, de cele mai multe ori, costuri.

Există tot soiul de programe și metode de constrângere pe care companiile le pun în practică pentru a crește prezența fizică la birou. Dar pesemne lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca, să spunem, înainte de pandemie. Cartelele de pontaj pot arăta timpul fizic petrecut de o persoană în locul X, dar nicidecum nu sunt dovada implicării, eficienței, relaționării cel puțin decente cu colegii. Astfel, pentru companiile care mizează pe programe prin care să forțeze întoarcerea angajaților în birouri, decizia se poate dovedi o sabie cu două tăișuri. Este posibil ca pentru unii dintre ei prezența fizică să nu fie doar o constrângere, ci chiar o situație imposibilă. Ce le rămâne de făcut în această situație? Sigur, piața muncii este acum favorabilă companiilor, după o lungă perioadă de timp în care balanța a înclinat înspre angajați. Dar chiar dacă la poartă sunt „alții 100 care să vrea să se angajeze”, este oare măcar unul care poate livra la fel de repede și bine ca și acela care este pe picior de plecare?    

Sondajul derulat săptămâna trecută pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin și ZF investighează care sunt factorii ce contează cel mai mult pentru angajații care merg la birou. Colegii contează mai mult decât regulile.

Ioana Mihai-Andrei este redactor-șef, Business Magazin