Lipsa de middle management costă

Ce-ai învățat de la americani cât timp ai lucrat – nouă ani și cinci luni – ca director de investiții pentru Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea?”

„Să mă uit cu atenție la companii, să le văd, să vorbesc cu cei care lucrează acolo și nu numai cu cei din top management, ci și cu cei din middle management, care sunt extrem de importanți într-o firmă.”

Am făcut un rezumat după răspunsul lui Adrian Cighi (fost director de investiții) la emisiunea „Viața ta e un business” de pe Aleph Business. El acum conduce Pago, o aplicație pentru plata utilităților, unde are și propriii bani în joc. În companiile antreprenoriale românești se dă prea puțină importanță celor din middle management, iar aici nu mă refer la CFO, COO, CMO, CSO, ci la cei care nu ies în față, dar care fac ca firmele să funcționeze pentru că ei asigură partea tehnică, ei fac legătura între deciziile managementului de top și implementarea lor de către angajați etc. Sorin Faur de la Academia de HR spunea la un moment dat că una dintre problemele pieței muncii din România este că nu are middle manageri. Avem directori executivi, avem directori financiari, avem directori operaționali, avem directori de marketing, dar nu îi avem pe cei care trebuie să fie sub ei și care țin companiile. Când piața muncii era bogată, cei care erau middle management nu erau văzuți ca o prioritate de către patroni pentru că puteau fi înlocuiți destul de repede, având în vedere că alți 100 stăteau la ușă. Acum 20-30 de ani erau alte vremuri. Companiile s-au trezit acum într-o altă realitate în care angajații, mai ales cei buni, au tot timpul oferte și pot pleca în orice moment. Printre lucrurile pe care trebuie să le rezolve fondurile de investiții atunci când cumpără o companie se regăsesc problemele legate de cine conduce compania după ce este cumpărată. Cei din fondurile de investiții vor să-și înmulțească banii când cumpără o firmă, nu să muncească acolo. Așa că tot timpul pun pe masă și se gândesc la conducerea executivă, iar în ultimul timp au început să se uite cu mai mare atenție la cei din eșaloanele doi și trei, pentru că acolo este cea mai mare competență tehnică și operațională.  Sunt multe cazuri în care oportunități sunt ratate pentru că fondurile de investiții nu găsesc oameni care să le conducă companiile achiziționate. Sau, atunci când cumpără o companie, cumpără și managementul acesteia. În piața din România există o vânzoleală continuă, pentru că toată lumea are nevoie de manageri executivi și manageri operaționali. Fondurile de investiții, nefiind investitori strategici, de foarte multe ori nu se pricep să conducă executiv companiile, și de aceea tot timpul caută echipe de management, pe care le plătesc foarte bine. În România, directorii executivi din prima linie sunt plătiți peste media pieței și peste media regiunii. Problemele intervin la middle management, acolo unde salariile sunt sub piață și sub regiune. Într-o tranzacție banii sunt extrem de importanți, dar acum contează mult mai mult managementul de top și managementul din liniile doi și trei. De multe ori se plătesc bani grei fie pentru achiziția de talente, fie pentru păstrarea lor. Dacă aceștia pleacă, companiile pot sări în aer, pentru că nimeni nu le face treaba, nu că nu ar ști, ci mai degrabă trebuie să fie cineva care să se ocupe și de partea de execuție, care să și muncească. Antreprenorii români, patronii cresc prea puțini middle manageri și de aceea încep să întâmpine probleme în activitatea operațională. Oricât ar fi de capabil, un antreprenor, un CEO, un CFO chiar nu le știe pe toate, chiar dacă vrea să se ocupe de toate. De cele mai multe ori, antreprenorii români muncesc prea mult, spune Florin Ilie, vicepreședinte al ING Bank România.

Când muncești prea mult în calitate de antreprenor sau de CEO ajungi să pierzi oportunități pentru că ești băgat până-n gât în treaba operațională, care ar trebui să aparțină celor din middle management. Dar pentru că nu și-au bătut capul să crească middle manageri, ei trebuie să se ocupe și de partea operațională. Sau dacă au middle manageri, nu au încredere în ei, considerând că pot să facă toate lucrurile. Plus că nu sunt darnici în ceea ce privește pachetele salariale nu pentru top management, ci pentru middle management. Când se pune problema de creștere a companiilor, de la un anumit nivel încolo, când operațiunile devin mai complexe, lucrurile se pot bloca. Pentru că pur și simplu nu are cine să se ocupe de execuție, de implementarea deciziilor și a strategiei. Acesta este și un motiv pentru care companiile românești se blochează la un moment dat și nu mai cresc sau cresc foarte lent. În România sunt doar 10.000 de companii care au peste 1 milion de euro cifră de afaceri, iar o parte dintre ele sunt multinaționale. În schimb, avem enorm de multe companii mici, foarte mici și celebrele microîntreprinderi.

(cristian.hostiuc@zf.ro)