Lionel Messi, angajat la Guvernul României

Nu avea cum să vadă mingea (așa mi s-a părut, cel puțin), jocul se petrecea în spatele lui. Mingea l-a ajuns din urmă și l-a lovit, din spate, pe umăr. Câțiva centimetri mai sus să fi fost trimisă și i-ar fi căzut în față, pe picior. Și atunci, cu siguranță, nu ar mai fi fost nimic de făcut pentru portarul german.

Ce este spectaculos în această acțiune ratată? Messi a știut unde trebuie să cadă mingea. A știut cu câteva secunde înaintea tuturor. Iar colegul său de echipă care i-a trimis pasa a știut și el, cu câteva secunde înaintea adversarilor, unde va fi Messi.

De două zile noi scriem despre dezastrul din absorbția fondurilor UE: niciun euro nu a intrat în țară ca rambursări de la Comisia Europeană în ianuarie. Iar, din aproape 20 mld. euro fonduri structurale, câți au fost alocați României între 2007-2014, România a luat, în cinci ani de când a aderat, doar un miliard de euro, adică 5% din fonduri.

I-am întrebat pe responsabilii cu atragerea fondurilor: care a fost cauza?

Unul dintre răspunsuri, ne-a uimit: nu e nicio problemă și, oricum, nu este obligatoriu să trimitem la Bruxelles cereri de rambursare într-o lună anume (pentru cine nu este familiarizat, banii de la Comisia Europeană vin, în cea mai mare parte a lor, după ce prezinți facturile și, în baza acestora, ți se rambursează cheltuielile pe care le-ai făcut pe programele finanțate din fondurile UE).

Cum adică nu este obligatoriu? Dar de ce ar fi atunci obligatoriu ca acel înalt funcționar să-și încaseze odată sau de două ori pe lună salariul? Știe cineva în administrația asta ce este de făcut și ce nu?

Revin la jocul Barcelonei. Messi știe unde cade mingea pentru că, dincolo de talent este și multă rutină, mult antrenament. Cineva pasează, altcineva dă golul. O întreagă țesătură de pase, de ipoteze. Nu merge jocul pe stânga îl muți în dreapta. Dar, în orice moment, oriunde ar fi mingea în teren acolo este un om valoros care știe să întoarcă situația în avantajul echipei sale. Ratezi o dată, de două ori, dar nu la nesfârșit.

“Am fost ocupați cu prognoze și bilanțuri”, așa mai justifică un șef al unei autorități de management zero plățile pe ianuarie pentru fondurile europene. Toată armata de funcționari (mii) pe fondurile europene a fost ocupată cu prognoze legate de câți bani vor fi absorbiți anul acesta!?

La cinci ani de la integrarea în UE, România nu și-a pus la punct mecanismele de atragere a fondurilor nerambursabile (cruciale pentru trecerea economiei pe creștere robustă, mai ales în aceste vremuri), deși ar fi trebuit să fie pregătită pentru asta încă de dinainte de integrare. Sunt 22 de ani de la căderea comunismului, iar administrația noastră nu știe cine este capul, cine este coada. Vina este aruncată tot pe oameni care nu-și dau zăpada din fața casei. Dar CFR-ul și administrația drumurilor sunt exonerată pentru că vremea și vremurile sunt grele.

De ce? Pentru că nu există niciun efort de evaluare. Nu există un etalon. Nu există un Messi, adică acest standart în funcție de care sunt evaluate performanțele celorlalți. Și nu există “retrogradare”.

O echipă de fotbal care joacă prost cade într-o ligă înferioară. Odată cu retrogradarea se evaporă și salariul bun și confortul. De aceea lupta este să te menții sus. Dar face vreunul dintre șefii funcționărimii statului român acest efort? Face vreun ministru acest efort? A mers vreunul să întrebe: de ce pe programul meu operațional nu ați luat niciun leu de la UE în ianuarie?

Mă îndoiesc. Pentru că miniștrii, ei înșiși, nu sunt “standarde” (fac abstracție de schimbarea recentă a Guvernului). Nu reprezintă unități de măsură. Când abia știi pe ce lume trăiești este imposibil să le ceri altora să fie performanți, pentru că realmente nu știi ce este aia.

Mai e ceva. Un angajat performant poate fi un pericol pentru șeful său mediocru. Așadar, șeful nici nu are motiv să-i vadă pe alții sclipind.

Iulian Anghel este editor al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii