Libertatea de exprimare se prăbușește din pricina... libertății? De ce ne sufocăm sub avalanșa de fake news?

Găina care a născut puii vii este un titlu care a determinat vânzări record ale ediției în care a fost publicat, în urmă cu câteva decenii, de un cotidian din România. A ajuns anecdotă, dar este pesemne unul dintre primele fake newsuri care s-au propagat în țara noastră. Mai mult ca oricând, suntem asaltați de informații false, incorecte, unele având părți de adevăr, dar sunt completate de idei absurde. Devine tot mai complicat și obositor de decelat între realitate și fals, când de pretutindeni suntem bombardați de un volum uriaș de informații. De ce sunt atât de ușor de produs, acceptat și propagat titlurile și informațiile (pentru că nu le putem spune, de fapt, articole)? De ce sunt oamenii atât de ușor de fentat?

Pe de o parte, răspândirea rapidă a informațiilor incorecte, absurde (de pildă cât de bine era în regimul comunist – și asta deopotrivă pentru cei care au trăit în acele vremuri, dar și pentru cei care n-au prins acele timpuri înnegurate) arată apetitul cititorilor pentru senzațional, pentru idei aberante. Una dintre cele mai evidente reguli în media este că știrile negative sunt mai urmărite, citite, accesate, decât cele pozitive. Și astfel se crează un cerc vicios. Oamenii „consumă” dezastre, nenorociri, se nasc idei despre teorii ale conspirațiilor, sunt amplificate tot soiul de aberații. Iar media livrează – tot mai mult – acest tip de mesaje. Fenomenul este vechi, nu a fost inventat nici ieri, nici în ultimul an, datează de decenii bune.

Pe de altă parte, nu există un sistem de reglementare, de penalizare, de stârpire a acelor canale care bombardează consumatorii de informații cu aberații. Libertatea de exprimare este un drept esențial, fundamental, dar ar trebui să aibă un registru de bun simț. Democrația presupune dreptul de a te putea exprima, dar unde este limita? Când cineva este insultat, denigrat, există pârghii – devenite greoaie și ineficiente – de a fi protejat. Și poate stricăciunile produse sunt irecuperabile. Dar situația este mult mai gravă în cazul informațiilor, false, înșelătoare, absurde. Oamenii „înghit” cam orice. Și mai mult, se simt revoltați de mesaje care avertizează că fake newsurile sunt pretutindeni. „Păi unde să mă duc eu la sursă să aflu adevărul?” este replica plină de năduf și iritare a unei vecine în legătură cu avertismentele legate de fenomenul fakenews. În opinia ei, „statul”, „serviciile”, oricine altcineva este vinovat de faptul că acest fenomen a luat o asemenea amploare.

Iar în social media… oricând și aproape orice poate fi publicat. Anul care a trecut este o dovadă clară că social media este principala sursă de informare dar și de manipulare pentru o pondere extrem de mare a populației. Și nu numai în România, ci oriunde în lume. Avansul rapid al tehnologiei pune gaz pe foc, pentru că aproape oricine poate truca o poză sau un discurs, ori construi o argumentație cu elemente trunchiate, eventual „coafate”. Iar aceste materiale odată diseminate, chiar dacă sunt ulterior identificate, demontate, produc un impact care nu mai poate fi integral șters.

Astfel, ajungem la întrebări de genul: ce este greșit? Cum pot fi limitate absurditățile care ne bombardează, ne sufocă și ajung să ne influențeze pe tot mai mulți dintre noi? Sub un asemenea asalt de aberații, devine tot mai greu de diferențiat minciuna de adevăr. Care sunt mecanismele corecte și eficiente prin care ne putem proteja / putem fi protejați, dar care să respecte libertățile?   

Ioana Mihai-Andrei este redactor-șef, Business Magazin