Legea mamicilor, pe cale de disparitie

Ministrul muncii, Gheorghe Barbu, a fost, saptamana trecuta, cel mai urat dintre politicieni. Bazandu-se pe faptul ca ar fi discutat despre asta in coalitie (lucru negat de liderul PD Emil Boc), el a publicat pe site-ul ministerului pe care il conduce un proiect de lege privind reducerea alocatiilor de nastere de la 85% la 35% din salariul mediu pe economie (de la 7,8 la 3,5 milioane de lei, adica 350 de lei noi).  

Seful pe linie de partid al lui Barbu a cerut retragerea proiectului, apreciind insa ca acesta „are si lucruri bune“. „Ministrul muncii nu poate fi acuzat de rea-credinta si trebuie mentinut in continuare“, a spus Boc. 

El a raspuns, astfel, indirect, si cererii PSD care a solicitat demiterea ministrilor muncii si sanatatii (un democrat si un liberal) pentru ca ar pune in pericol existenta poporului roman.

De altfel, proiectul Barbu a fost criticat de toata lumea: e o masura contraceptiva care, pe fondul scumpirilor, va reduce natalitatea; va incuraja familiile ce traiesc de pe urma minorilor; ii va determina pe parinti sa nu-si mai creasca singuri copiii. 

E impotriva programului de guvernare, au mai spus criticii proiectului, care si-au amintit ca, la audierile pentru investire, Gheorghe Barbu a promis ca, dimpotriva, va majora indemnizatiile de nastere si va acorda ajutoare de 50 de euro lunar, timp de doi ani, mamelor care nu platesc contributii. 

Dar pe ce se bazeaza proiectul Barbu si care sunt argumentele acestui gest de aparenta sinucidere politica? 

Principalul motiv este lipsa banilor necesari alocatiilor de 780 de lei noi (7,8 milioane de lei vechi). Argumentul forte: actualul sistem nu este echitabil, pentru ca beneficiaza de el doar mamicile salariate. 

„Prin aplicarea noului sistem, vor pierde 50.000 de familii, dar vor castiga alte 200.000“, a spus Barbu, continuand: „Sistemul nu este unul de asigurari, pentru ca nasterea nu este un risc, o fatalitate, ci optiunea personala a fiecaruia. In plus, doamnele cu salarii care sunt nemultumite ar putea sa se intoarca la munca si sa primeasca timp de doi ani, pe langa salarii, si aceasta alocatie“. Si tot ministrul Barbu a mai spus ca „exista persoane care nu au copii toata viata si nu primesc cele 200 de milioane pentru cresterea copilului, dar care contribuie la bugetul asigurarilor sociale. Este echitabil?“. Intrebarea lui Gheorghe Barbu ramane in aer.