Legătura dintre Banksy, religie și Amsterdam - VIDEO

În Moco am intrat întâmplător, cu gândul de a mai umple cele câteva ore ce îmi rămăseseră libere până la plecarea din Amsterdam. Nefiind pasionată de arta contemporană, m-am gândit că, mai mult ca sigur, mă voi plictisi repede și voi pleca să mai colind străzile sau celelalte obiective aflate în vecinătatea acestuia. Și asta pentru că Moco este amplasat în Museumplein, o zonă în care sunt situate trei dintre cele mai cunoscute muzee din Amsterdam: Rijksmuseum, Van Gogh și Stedeljik. Ei bine, nu mă puteam înșela mai tare. Aveam să plec abia peste vreo trei ore, asta în ciuda faptului că muzeul micuț, amenajat în Villa Alsberg, o clădire cu două etaje, putea fi vizitat relativ rapid. Și aș mai fi zăbovit, cu siguranță, dacă nu aveam un avion de prins pe cel mai mare aeroport din Țările de Jos și unul dintre cele mai aglomerate huburi aviatice din lume, tranzitat anual de peste 70 de milioane de călători – Amsterdam Schiphol.

Alături de numeroase lucrări ale celebrului graffer (persoană care execută lucrări în graffiti) cunoscut sub preudonimul Banksy, sălile muzeului Moco erau „gazdele” expozițiilor unor artiști contemporani precum japoneza în vârstă de 90 de ani Yayoi Kusama, care execută în special sculpturi și instalații, designerul italian Marc Ange, newyorkezul Daniel Arsham sau gemenii identici Otavio Pandolfo și Gustavo Pandolfo din Brazilia, care se prezintă sub numele de Osgemeos și sunt cunoscuți în special pentru caracterele zugrăvite în nuanțe de galben aprins și detalii murale incredibile. În unele săli, tocmai pereții încăperii erau transformați în opere de artă, de pildă sala pereților erodați sau cea a pereților elastici, transformați, cu ajutorul unei tehnici inventate de artiștii Daniel Arsham și Alex Mustonen, în lucrări geniale.

M-a surprins în special modul în care lucrări executate într-o notă clasică, de pildă sculpturi grecești sau picturi în stilul lui Monet, erau transformate în artă contemporană prin asocieri frapante, inscripționate, de pildă, cu mesaje instagramabile sau cu personaje din lumea Disney.

Una dintre lucrările care mi-au atras în mod special atenția a fost „Christ with shopping bags”, ce îl înfățișa pe Hristos crucificat însă cu palmele prinse nu în cuie, ci în pungi de cadouri, fiind, potrivit descrierii alăturate tabloului, o satiră la adresa valorilor, percepției și transformărilor suferite de sărbătoarea Crăciunului de-a lungul secolelor. „Lucrarea reflectă o creștere imensă a consumerismului în perioada Crăciunului – perioadă în care care ar trebui, de fapt, să reflectăm asupra valorilor acesteia, a facerii de bine și a dăruirii. Obișnuia să fie o zi de odihnă și nu un timp în care să fim preocupați de lucrurile materiale. Toate elementele din imagine apar topindu-se, amintindu-ne astfel că atât lucrurile materiale cât și bucuria născută din acestea nu sunt durabile”, este descris „manifestul” lui Banksy la adresa consumerismului.

În muzeul Moco arta și-a făcut loc chiar și dincolo de ușa toaletei, șervețelele pentru mâini dovedindu-se o miniexponată menită să păcălească și să amuze vizitatorii.

La demisolul muzeului, pe lângă o serie de lucrări sau expoziții precum „Calcified Room” (Camera calcificată) – un fel de mini-Pompei modern, acoperit de lavă albă, realizată de Daniel Arsham în colaborare cu galeriile Perrotin și Ron Mandos, există și un magazin unde, dacă ești colecționar înrăit, poți achiziționa, cu câteva mii de euro, lucrări ale acestuia sau, pentru sume mult mai mici, de până în 20 de dolari, poți pleca acasă cu un tricou imprimat cu lucrările lui Banksy. Și dacă tot vorbim de prețuri, biletul de intrare cumpărat online costă 14 euro pentru adulți, studenții și adolescenții de 16-17 ani având o reducere de 2,5 euro, copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani plătesc 8,5 euro, iar pentru cei mai mici de 10 ani intrarea este gratuită. La fața locului, toate biletele sunt cu 1 euro mai scumpe și, pentru alți câțiva euro în plus, puteți opta pentru audioghid.

Grădina muzeului este, de asemenea, o expoziție de lucrări, unele interactive. Poți, de pildă, să te relaxezi la umbra palmierilor roz, „plantați” de designerul Marc Ange în cadrul instalației Le Refuge, sau să iei o scurtă lecție de echitație, amintindu-ți de copilărie, pe inorogul de fier al designerului olandez Marcel Wanders.

Ce mai puteți face în Amsterdam?

Desigur, o plimbare de câteva ore, pe jos, pe străzile micii capitale, unde la tot pasul întâlnești câte un pod ridicat peste canalele Amsterdamului, de care sunt rezemate mulțimile de biciclete. Orașul este înțesat de turiști din toate colțurile lumii, încât uneori pare că locuitorii nici nu există sau că s-au refugiat cu toții în casele lor cu ferestre colorate acoperite de iederă.

O zi însorită – care este o raritate în Amsterdam – merge însoțită neapărat de o bere rece servită la terasele nu tocmai pretențioase, dar pitorești, aflate pretutindeni, sau de o plimbare cu feribotul ori cu barca privată cu motor, pentru mai multă intimitate.

Sunt, de asemenea, o serie de muzee, catedrale sau case memoriale și alte atracții pentru cei ce petrec mai mult de două zile în capitala Olandei, de pildă: muzeul statuilor de ceară Madame Tussaud, pentru ale cărui cozi trebuie să vă înarmați cu multă răbdare, Casa Memorială Rembrandt, Casa Anne Frank sau o vizită la fabrica de bere Heineken. Shoppingul poate fi și el inclus pe listă, atât timp cât reușești să dai din coate și să te strecori prin „traficul” haotic din magazine.

Ziua, în Cartierul Roșu nu se remarcă altceva decât picturi și afișe care, într-adevăr, i-ar rușina pe pudici și le-ar determina pe unele mame să le spună copiilor să întoarcă privirea. Abia seara târziu, după ce se înserează, încep să urce în vitrine fete cu fețe plictisite, expunându-se ochilor curioși ai turiștilor. Am fost șocată când o chelneriță dintr-o cafenea situată într-o zonă apropiată cunoscutului cartier mi-a spus că ea nu a fost niciodată acolo.

Mi-a plăcut Amsterdamul, cu miile de biciclete care îmi tăiau calea cu viteză, pedalate cu relaxare de rezidenții grăbiți, sau cu teamă, de turiști cu fața crispată, stresați să nu se accidenteze. Și apropo de biciclete, cum aveam să aflu de la un prieten – aici nimeni nu își achiziționează biciclete scumpe, deoarece se fură des și de multe ori, cu puțin noroc – dacă e să fim ironici –, o poți recumpăra chiar pe a ta de pe cine știe ce site. Mi-a plăcut Amsterdamul cu terase în care îți puteai răcori picioarele în minipiscine gonflabile, cu amuzantele reclame ale magazinelor, cu aerul relaxat al străzilor însorite și, mai presus de toate, mi-a plăcut Amsterdamul cu Moco și cu operele ciudate și fascinante pe care le găzduiește între zidurile sale.