Lecție de istorie: Ce poate învăța Ucraina din Războiul de Iarnă ruso-finlandez în care armata roșie a lui Stalin s-a împotmolit acum 80 de ani

În noiembrie 1939, la scurt timp după ce Germania nazistă a invadat Polonia, o altă țară din Europa se pregătea să invadeze un vecin mai mic și mai slab pregătit pentru război. La 30 noiembrie 1939 Rusia invadează Finlanda, iar după o serie de lupte feroce, războiul se încheie cu Tratatul de la Moscova, unde Stalin obține cu mult mai puțin decât ce spera atunci când a lansat invazia, scrie Bloomberg.

În ciuda faptului că rușii dețineau avantajul numeric și tehnologic, finlandezi au reușit să opună rezistență și să forțeze invazia către punctul de stagnare. Scenariul este izbitor de similar cu ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina, unde Vladimir Putin se confruntă cu rezistența eroică a ucrainienilor.

Raportul de forțe ruso-finlandez a fost de doi la unu, deci pentru fiecare soldat finlandez cu pregătire militară, existau doi soldați ruși la fel de bine pregătiți. Mai mult, avantajul privind tehnica militară rusă era covârșitor, pentru că finlandezii luptau cu câteva zeci de tancuri și avioane împotriva unei forțe care deținea 5.000 de tancuri și 4.000 de aeronave. Cu toate acestea, la finalul războiului finlandezii au reușit să producă armatei roșii de cinci ori mai multe pierderi în raport cu cele provocate lor de invadator.

Cea mai mare problemă cu care rușii s-au confruntat în timpul Războiului de Iarnă a fost rezistența terestră a Finlandei, pe care nici avioanele și tancurile n-au putut să o doboare. Când Stalin a lansat invazia, obiectivul principal al campaniei era cucerirea Finlandei și instalarea unui guvern-marionetă la conducerea țării. Însă Finlandezii au avut alte planuri și au luptat eroic, motiv pentru care Rusia a reușit să preia doar 10% din teritoriul țării și a obținut o promisiune de neutralitate din partea Finlandei.

Făcând o parelelă între ce s-a întâmplat acum 80 de ani în Finlanda și ce se întâmplă în prezent în Ucraina, este necesară menționarea unor factori-cheie care au decis succesul finlandezilor și care ar putea influența sau chiar decide un rezultat similar în cazul războiului din Ucraina.

Atât finlandezii cât și ucrainienii și-au dus războiul în pe teren propriu, fapt ce le oferă un avantaj în fața unui invadator atât de mare precum Rusia.

Mai mult, ambele tabere nu au fost puse în postura agresorului, ci luptă pentru a-și apăra, copiii, familia indepedența și libertatea. Motivația celor care luptă împotriva armatelor lui Putin este infinit mai puternică, în comparație cu cea a unor rezerviști sau recruți ruși care au plecat la luptă mai mult pentru a satisface aspirațiile unui lider scăpat de sub control.

Un alt factor care a jucat un rol important în trecut și continuă să o facă în prezent este ajutorul exterior primit de ambele țări. În urmă cu 80 de ani, voluntari din toate țările lumii libere s-au alăturat finlandezilor. Finlanda a primit atunci echipament militar și asistență diplomatică din partea mai multor națiuni.

În prezent, ajutorul din exterior rămâne vital pentru soarta Ucrainei, iar pentru ca țara să nu cadă în mâinile unui nou Stalin, ea trebuie înarmată cu tot ce are de oferit Vestul, de la arme anti-tanc, la drone, mitraliere și tehnică militară anti-aeriană.

Ultima lecție a finlandezilor rămâne diplomația. În contextul războiului ruso-ucrainean, Volodymyr Zelenski ar putea fi nevoit să recurgă la un compromis pentru a opri vărsarea de sânge. Cel mai probabil scenariu al unei astfel de mișcări ar fi cedarea Crimeei și regiunii Donbas care se află deja în mâinile lui Putin.

În schimbul cedării celor două teritorii, Ucraina ar putea primi garanții de securitate – posibil din partea SUA și Marea Britanie –  pe baza Memorandumului de la Budapesta din 1994, în virtutea căruia Ucraina renunța la arenalul nuclear în favoarea unor mecanisme care să asigure siguranța și pacea.