Lecția de prezență în business

La fel cum nimeni nu devine om de afaceri peste noapte, nimeni nu învață brusc cum ar trebui să se comporte pentru a câștiga respectul celor din jur. Aspectul, compartamentul, comunicarea – sunt câteva din coordonatele ce trebuie antrenate pentru câștigarea statutului de lider, nu doar în organigramă, ci și în ochii colegilor și partenerilor.

Într-o clădire de birouri, dacă doi domni se află în fața unei uși, cine intră primul?” – este una dintre întrebările pe care Mihai Stănescu o adresează în ședințele sale de coaching cu reprezentanți ai mediului de business local. De cele mai multe ori, răspunsul vine după lungi discuții: „Cel mai bun răspuns a fost al unui tânăr care din celălalt capăt al sălii a țipat: celălalt”. Potrivit lui Stănescu, doi oameni care știu să se comporte se invită reciproc să intre, fără ca acest lucru să se transforme într-un spectacol în fața ușii. Exercițiul descris face parte dintr-o serie ce are ca scop „antrenarea” aptitudinilor comportamentale ale executivilor. Potrivit lui Stănescu, comportamentul este unul dintre principalele coordonate alături de înfățișare și comunicare, prin care se construiește „prezența executivă”, o expresie din ce în ce mai populară în literatura de business internațională și, de ceva timp, și în climatul de business din  România. „Appearance, Behaviour și Communications sunt pilonii de bază pentru antrenarea prezenței executive”, explică Stănescu, care de circa de un an își concentrează activitiățile de coaching în această direcție. 

Mihai Stănescu se autodescrie drept unul dintre primii coach din România – a început să activeze pe această nișă de consultanță încă din 2001, când termenul nu era popular pe plan local, iar domeniul, aproape inexistent. Stănescu spune că experții care activau la vremea respectivă pe această nișă puteau fi numărați pe degetele de la o mână: „Piața era formată din câțiva coach internaționali pentru echipele de expatriați din blocurile de management ale marilor companii internaționale, precum și 1-2 coachi independenți care au făcut câteva workshopuri cu circuite închise.” El a studiat psihologia, a urmat un program masteral în antropologie și, în parcursul său spre profesia de psihoterapeut, în urma unei participări la o specializare în psihoterapie la Strasbourg, a intervenit un punct de cotitură: „Am întâlnit un coach din Franța și după ce am citit broșura cu care se recomanda, mi s-a hotărât viața profesională pentru totdeauna”. A devenit astfel coach în urmă cu 16 ani – „tocmai am depășit cele 10.000 de ore faimoase” ale lui Gladwell, spune el. Dacă în primul an a avut cam trei clienți, spune că în prezent lucrează cu circa 80-100 de organizații în fiecare an, de la ședințe unu la unu, la cele de grup sau chiar cu mai multe grupuri din aceeași organizație. Nu are un profil de organizații; lucrează atât cu corporații mari, cât și cu altele mai mici, deopotrivă multinaționale sau companii antreprenoriale. A avut și proiecte speciale și oferă ca exemplu lucrul cu Guvernul, cu Administrația Parlamentară Centrală, mai concret un proiect de restructurare din Camera Deputaților. „Proiectul a reușit, dar după aproximativ un an de zile lucrurile s-au întors unde erau.” Prețul pentru o oră de coaching executiv pentru un non-CEO pornește de la circa 500 de euro pe ședință și poate ajunge la câteva mii de euro cu un executiv de top, în funcție de obiectivele pe care acesta le are; prețul se modifică apoi în funcție de numărul persoanelor implicate în ședințe. Pentru anul acesta, previzionează pentru firma sa, RoCoach, venituri de circa 250.000 de euro, iar anul viitor crede că va ajunge la circa jumătate de milion de euro. În prezent, firma lui, pe care o caracterizează drept un butic de coaching, este formată din 10 angajați; însă el este singurul „producător”, fiind implicat în toate proiectele cu companiile.

Ce face un coach de fapt? Mihai Stănescu oferă o definiție a profesiei: „Un coach este foarte aproape de antrenorul sportiv, însă antrenamentul acestuia este unul mental; din punctul meu de vedere, coach-ul lucrează cu campioni, ceea ce face nu mai ține învățare, oamenii știu foarte bine ce au de făcut, învață să își folosească ultima resursă de potențial; practic nu este învățare, ci un dezvăț”. Spune că antrenamentul său se axează pe îndepărtarea limitelor, mai ales în situații complexe, care angajează atât comportamentul individual al unor persoane din organizație, cât și pe cel al organizațiilor ca întreg. Dintre proiectele cu ofițeri corporativi de rang înalt le menționează pe cele axate pe performanță – „cum se pot reseta sistemele ca să dea rezultate mai bune”, cât și pe tranziție – în cazul executivilor recent numiți în funcție și care vor să conștientizeze toate mecanismele de exercitare a puterii și controlului. Un alt tip de interacțiune descris de el este al executivilor care au nevoie de o împrospătare a stilului de leadership. „Cel mai des întâlnite solicitări se leagă de lucruri care trebuie îmbunătățite: să-și mențină echipa într-un nivel de motivație înalt, cu o misiune bine înțeleasă; mai sunt chestiuni de politică internă și influență care necesită un al doilea sau al treilea creier – de exemplu, cum să pun problema astfel încât alor mei să le fie mai bine și să fie lăsați în pace să își facă treaba; cum putem să ajungem la un mod de a prezenta o idee astfel încât aceasta să fie aprobată în forurile superioare – valori care sunt fundamentale, în esență.”

Cea mai actuală discuție se leagă însă, potrivit lui Stănescu, de prezența executivă, care este, prin prisma lui, o chestiune de responsabilizare. Crede că unul dintre motivele pentru care acest termen este din ce în ce mai important se datorează noii generații de angajați: „Partea aceasta de prezență executivă devine din ce în ce mai importantă în România pentru că în toată lumea e foarte importantă, unul dintre motive este că generația Y nu mai reacționează la comandă și control, este nevoie să le dai un exemplu; de unde deduce că e foarte important și cum arăți, cum vorbești, cum te comporți etc.”

ABC-ul acestei stări – Appearance, Behaviour, Communication – poate fi antrenat. Pentru aspect, literatura de specialitate folosește termenul „gravitas”. Potrivit coach-ului, acesta se traduce prin capacitatea de a atrage atenția și motivația într-o ședință de pildă, la nivelul unei organizații. „Arăți ce mesaj vrei să transmiți vizual, până să vorbești: cum te miști, care este postura la momentul vorbirii etc.” Spune că pentru a transmite un mesaj anume, trebuie respectat un set de reguli care nu se negociază niciodată: „La fel cum există reguli financiare necesare pentru desfășurarea activității unei companii, așa sunt și regulile de comportament, de conduită, sunt pentru a ajunge la rezultate, mai ales în leadership”. Cel mai simplu exemplu este legat de aspectul îngrijit al hainelor – „este un simbol puternic pentru curățenia morală – e foarte interesant să vezi un domn sau o doamnă cu o ținută șifonată, cuvântul șifonat are un peiorativ de ordin etic.” În interacțiunile sale cu clienții, Stănescu pornește de la detalii legate de îmbrăcăminte, până la atitudine, comportament, vorbire: „Nu știu dacă antrenez sau, mai degrabă, îi expun pe oameni la reguli stabilite de mult timp și care există și la noi de mult timp.”