Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

Motivele populare românești din stilistica materialelor electorale și sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepții dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepții rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a președintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO și Rusia.

Așa se explică punctele din “proiectul de țară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambițios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 țări UE după criteriul competitivității economice și între primele 40 la nivel global, urmând să se poziționeze ca “economia de top a Europei Centrale și de Est” (cu o creștere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală și de Est, centru industrial est-european (dacă menține o creștere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie și furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condițiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua țară independentă energetic din UE, după Danemarca) și membră a zonei euro începând din 2019.

Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoțit de consolidarea relațiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia și Turcia) și de stimularea integrării europene a R. Moldova.