La 30 de ani a vizitat peste 70 de țări: „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanșat totul“

Cel mai simplu îl putem defini pe Răzvan Pascu, 30 de ani, drept călător profesionist, chiar dacă multele voiaje pe care le-a făcut au avut de cele mai multe ori scopuri precise.

A fost în peste 70 de țări, pentru potențiale colaborări, în urma unor invitații sau pentru a cunoaște parteneri. Lucrează și pentru oficii de turism, companii aeriene sau companii de turism din străinătate pe care le pune în contact cu firme din România sau pentru a le face cunoscute publicului local.

Banii vin de la clienți cum sunt marile lanțuri hoteliere, oficiile de turism naționale sau în parteneriat public-privat; lucrează, de exemplu, cu oficiile naționale de turism austriac sau francez, promovând destinațiile lor în România. Mai lucrează cu companii aeriene, Air France sau KLM, pe proiecte mici a lucrat și cu Air Berlin sau cu Fly Dubai. Mai lucrează cu agenții de turism care vor să se facă cunoscute publicului din România.

A făcut facultatea de marketing la ASE, urmată de comunicare, dar și un MBA. De doi ani a început să se extindă pe nișa de evenimente corporate, dincolo de conferințe de presă sau alte evenimente de familie. Afacerea a devenit una de familie, spune că lucrează din pasiune, și nu, nu este vorba de un clișeu.

În urmă cu șase ani lucra la ING și călătorea foarte mult, își cheltuia pe excursii toți banii de salariu. Când se întorcea colegii îl întrebau cum a fost și ce ar trebui ei să facă acolo. „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanșat totul.“

A început să fie invitat la evenimente, a cunoscut jurnaliști și a decis că ar fi interesant să facă o agenție de relații publice pentru turism, o nișă neexploatată. Ce nu a plăcut altora a luat el, care a simțit oportunitatea. Crede  în staua turismului românesc și spune că s-ar putea câștiga enorm, dar spune că românii merg în direcții greșite: litoralul este un pariu pierdut, pentru că sezonul este scurt, iar investitorii nu au timp să își recupereze banii, și de aici prețurile mari.

Ar promova în schimb produsele unice, cum sunt Transilvania, Delta Dunării sau ecoturismul. Cel mai mult i-au plăcut Cambodgia, Tanzania, Peru, țările arabe, în general țările sărace. Țară săracă înseamnă de fapt oameni deschiși, ospitalieri, primitori. Îi place turismul autentic, caută cazare sau mese la localnici. La Helsinki a mâncat la cineva care lucra într-o bancă și a fost ceva mai scump decât la restaurant, în Peru a locuit pe o insulă, fără curent și fără internet, în Iordania la cort cu beduinii – „ai putea crede că e ieftin, dar nu este așa“. „Turismul înseamnă experiențe, asta nu înțelegem noi și asta am putea vinde.“

Pasul următor? Extinderea afacerilor și un ONG care să promoveze turismul românesc, finanțat din fonduri europene.