Jocurile puterii nasc monștri

Jocurile de putere degenerează de cele mai multe ori într-un abuz. Cam în orice situație, indiferent de context. Iar victima, în cele mai des întâlnite cazuri, nu are șansa sau puterea de a-și face dreptate sau de a-și spune măcar varianta sa de poveste.

Cazul imaginat de dramaturgul David Mamet în piesa sa OLEANNA, scrisă în 1992, deci cu vreo 25 ani înainte de celebrul fenomen internațional #MeToo, este unul care ilustrează un astfel de abuz, petrecut în cadru instituțional. Mai exact, în cadru universitar; iar protagoniștii sunt exact cum vă imaginați, un profesor universitar și o studentă de-a sa.

Intriga pleacă de la o discuție în aparență inofensivă, petrecută face to face, în biroul profesorului și escaladează într-un conflict cu deznodământ trist, în care nici nu știi cu cine să mai ții. Asta, dacă nu ești foarte atent la nuanțe. Acuzații de hărțuire sexuală, mai mult sau mai puțin susținute de fapte, șantaj, agresiune fizică și verbală, intimidări…tot arsenalul din spectrul jocurilor de putere. Care arsenal se mută de la victimă la agresor și invers în piesa lui Mamet. Pentru că victima din povestea sa este curajoasă și ia atitudine, caută sprijin printre colegi și alți profesori, își asumă riscuri, pentru a demasca ceea ce ea numește ipocrizie și falsitate amestecată cu aroganță și nepăsare pentru student ca individ cu personalitate. Și lupta ei este încrâncenată și se poartă ulterior în numele unui grup, al unei minicomunități.

Văzând piesa la Teatrul de Artă București (str. Sfântul Ștefan, nr. 21) în regia lui Bogdan Budeș, am avut un flashback de acum aproape 25 de ani, de când eram elevă. Eram clasa a XII-a și la Olimpiada Națională de Filosofie de la Craiova, unul dintre profesorii din stafful profesoral m-a invitat la o plimbare să discutăm pe marginea subiectelor care picaseră la examen. Doar că era cam seară, orașul necunoscut, străzile prea înguste și slab luminate, un cadru perfect în care „domnul” profesor a considerat de cuviință să mă ia de mână și să încerce să mă sărute. Fată simplă și nefricoasă din fire, mi-am retras mâna și fără alte comentarii, am cerut ferm să ne întoarcem în campus. Lucru care s-a și întâmplat, fără ca scena să degenereze în alte complicații.

Cu altă ocazie, un alt profesor, a făcut o remarcă cel puțin libidinoasă pentru poziția de diriginte pe care o avea, văzându-ne pe mine și o colegă care fumam…”Fumați? Mmm. Mi îmi place carnea afumată”. De obicei sunt spontană, am cate o replică să nu rămân datoare, însă unele afirmații consider că nu merită niciun efort. Exact ca fluieratul pe stradă. Eu am fost, să zicem, norocoasă. Dar alte femei, nu au avut sau nu au același noroc. Sau nu-și găsesc tăria să fie ferme, sau se blochează și intră în ceea ce se numește freeze mode. Și oricum, bărbatul nu se oprește la primul semn potrivnic al femeii. Ba dimpotrivă. Cu cât femeia se împotrivește mai vehement, unii consideră că sunt provocați și că vânătoarea trebuie să continuie pentru că „prada” vrea doar să fie alergată, ca să se frăgezească. Vănătorul își dorește căprioara cu orice preț și mintea îi este întunecată de  umbra erectă a propriului prohab. 

Pe Lucian Pavel îl puteți vedea la Teatrul de Artă București în spectacolele „Oleanna” și „O relație deschisă” și la Teatrul Apropo în „Medeea:Furie”.

Deznodămintele unor astfel de situații care par inacceptabile în secolul XXI, dar care încă se întâmplă, sunt uneori tragice, purtătoare de traume pe termen lung, sunt distrugătoare de familii, de destine, de cariere. Ca orice abuz sau supradoză, finalul este îngrozitor.

Și astfel de situații se întâmplă nu doar în mediul universitar, ci și în companii private, între manageri și subalterni și mai ales în instituții publice, unde oricum ierarhiile sunt rigide, numirile de șefi/directori sunt politice și nu au la bază vreo moralitate sau măcar decență a sus-pușilor. De obicei, societățile patriarhale și tradiționaliste  sunt și mai expuse unor astfel de dezechilibre și poveștile pe care le cunosc de la prietene apropiate sunt nenumărate.

În societățile ultramoderniste și progresiste, lucrurile au luat o altă întorsătură și s-a căzut să zicem așa în cealaltă extremă, în care bullyingul și agresiunea vin din partea elevilor, studenților ș.a.m.d., iar profesorilor le este teamă să-și apere poziția tocmai pentru a nu fi acuzați de abuz de putere. Situațiile dezechilibrate sunt aiurea oricum ar fi și orice abuz trebuie demascat și neutralizat, iar agresorul sau abuzatorul trebuie pedepsit.

Mergeți să vedeți piesa la Teatrul de Artă București și făceți-vă propria părere. Apoi, imi puteți scrie un mesaj în care să-mi spuneți care este părerea voastră despre subiect. Sau poate că aveți o situație asemănătoare și din diverse considerente v-a fost teamă să recunoașteti că sunteți într-un context abuziv. Și puteți demasca astfel un personaj toxic și grotesc.

Cristiana Luca este absolventă a UNATC „I.L.Caragiale (licență și master). Din 2020 e angajată a Teatrului de Stat Constanța. O puteți vedea în: „Jocuri în curtea din spate” de Edna Mazya (regie: Diana Mititelu), „Tartuffe” de J.B. Moliére (regie: Horia Suru), „Doi tineri din Verona” de William Shakespeare (regie: Alexandru Mâzgăreanu), „8 TAȚI” de Tina Müller (regie: Irisz Kovacs), „ZIUA Z” de Ionuț Sociu (regie: Bobi Pricop), „Goi pușcă” de Simon Beaufoy (regie: Vlad Cristache), “#acedesiguranță” de Ionuț Sociu (regie Bobi Pricop) și „Oleanna” la Teatrul de Artă București. Are în lucru un nou rol într-un spectacol la Teatrul de stat Constanța – „Îndoiala” de John Patrick Shanley. Foto: Dan Andrei

În spetacol veți descoperi doi actori foarte credibili. Cristiana Luca (25 ani) joacă rolul studentei. Cu o figură de căprioară sensibilă, Cristiana face un joc extraordinar în compania lui Lucian Pavel (54 ani), care este perfect în rolul profesorului John. Carismatic, volubil, prea prietenos, neatent și ușor arogant în raport cu studenta Carol, profesorul are nevoie de o singură mișcare greșită, de o singură propunere nepotrivită ca să își dinamiteze întreaga existență. Ea, Carol, studenta lucidă, acidă și cu un neliniștit spirit justițiar.

E o invitație la dialog cât se poate de serioasă. Mergeți la teatru și scrieți-mi
opinia voastră pe adresa de email
g@ocultadelaloja.ro.

Cu cine ții? Cu Carol sau cu John? Sau poate ai vreo poveste tristă care trebuie spusă sau cunoști un personaj abuziv care trebuie expus.

OLEANNA de David Mamet

Traducerea: Andreea Vulpe și Cristi Juncu

Cu: Cristiana Luca și Lucian Pavel

Scenografia: Alma Ungureanu

Costume: Monica Florescu

Fotografia și grafica: Dan St. Andrei

Regia: Bogdan BudeșPreț bilet: 50 lei

Georgiana Gheorghe este colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru