Jocul de-a progresul

Acțiunile marilor companii europene au sărit la cel mai ridicat nivel în mai bine de 7 ani, imediat după ce a devenit oficial că Atena a acceptat să ceară extinderea și dincolo de luna februarie a pachetului de asistență financiară de la creditorii externi.

Euforia se explica prin faptul că știrea venea după aproape două săptămâni în care atât premierul, cât și ministrul de finanțe din Grecia au refuzat să ceară o prelungire a acordului cu troica CE-FMI-BCE, știind că orice prelungire este imposibilă fără o strângere a curelei fiscale.

În realitate, nici Grecia, nici bursele n-au făcut decât să mimeze o schimbare: Atena doar a cerut o soluție intermediară de finanțare până la noi negocieri, necesară spre a nu rămâne fără bani în următoarele săptămâni, dar neînsoțită de angajamente de austeritate (de aceea Berlinul a și respins imediat planul grecesc), în timp ce bursele știu foarte bine și că Grecia nu mai e dispusă să revină la vechiul regim de disciplină fiscală de dinainte de venirea la putere a guvernului Tsipras, dar și că zona euro nu-și poate permite să abandoneze Grecia și să provoace astfel o criză proaspătă, în condițiile în care economiile europene și mai ales sistemul financiar nu și-au revenit bine, conflictul din Ucraina e în plină desfășurare, iar povestea unui eșec al austerității, prin ieșirea Greciei din zona euro, ar fi ultimul lucru de care Europa are nevoie.