Iulian Tenchiu, ZF: De ce un coleg de generală, angajat la stat în sectorul feroviar, pe un salariu de 1.500 euro net, a ajuns votant C.G.

Călin Georgescu a produs un seism pe scena politică românească. Un candidat venit de nicăieri fără sediu de partid, fără prezență în mass-media, existent doar pe Tik Tok, a reușit un salt imposibil și pleacă cu primele șanse pentru cea mai importantă funcție în stat.

La cei 26 de ani ai mei – toți trăiți la umbra lumii libere, a democrației și a capitalismului – șocul nu are margini. Pentru mine votul pentru extremism, indiferent de care parte a axei politice vorbim, este un fapt pe care greu îl pot cuprinde cu mintea, mai ales când vorbim de un vot absolut majoritar.

Eu am fost printre aceia care s-au bucurat de tot ce înseamnă democrația cum am știut ca și adolescent și tânăr.  Am fost la proteste când a fost cazul, am votat, am fost la referendum, am strigat sau am spus orice am vrut,  am vizitat Occidentul decadent, am sperat și mi-a fost frică de multe lucruri. Dar niciodată de faptul că n-am putea să schimbăm în bine țara, chiar dacă mai încet decât ne-am dori.

Cum nu am știut să îmi explic singur ce naiba s-a întâmplat, mai ales că vorbim despre un Călin Georgescu care nu pare că  s-a bătut prea tare pentru turul 2, ci de unul care a intrat râzând în turul 2, am zis să vorbesc ca tot omul cu oamenii care votează. Am vrut să văd și cealaltă perspectivă.

La 17:30 când presa vuia de demisiile de la vârful PSD și PNL, am luat legătura pe Instagram cu un fost coleg  de generală, acum angajat la stat în sectorul feroviar, pe un salariu de 1.500 de euro net, votant C.G., după story-urile lui.  Am vrut să înțeleg ce vinde C.G oamenilor în materie de idei și direcții. De la el am aflat că Lasconi nu e bună de președinte, pentru că e pro LGBTQ și că planul lui Georgescu e să dezvoltăm România cu fonduri proprii (???). Atât. Fără niciun alt detaliu, niciun plan, nicio direcție. Un fel de : lasă că vedem noi. Dar acest „lasă că vedem noi” este cel mai periculos moment trăit în ultimii 34 de ani, pentru societate și democrație.

Dragoș avea mai mult de zis despre LGBTQ decât despre măsuri economice, dezvoltare și politică externă. Dragoș se mai plângea de taxe și impozite mult prea mari și de combinatul siderurgic Liberty Galați care s-ar fi închis (???) și cu care după spusele lui am fi avut fonduri proprii cu care să ne dezvoltăm și să ne bazăm mai puțin pe Occident.

Vocea lui Dragoș s-a transformat în noaptea alegerilor în vocea a peste două milioane de români, care au furat tronul lui Ciolacu, i-au dat cu el în cap și l-au așezat pe el pe  Călin Georgescu. Două milioane de români au votat prima oară, iar apoi au spart search-ul pe Google după termeni care plutesc în jurul lui Georgescu: legionar, suveran, antisemit.

Acest cutremur politic n-a fost niciodată vina celor două milioane de „necalificați”. Să le pui în spate ascensiunea unui candidat filorus cu simpatii legionare unor oameni care nu știu – din cauza educației măcelărite 35 de ani la rând – care e diferența dintre fascism, comunism, nazism și alte isme înseamnă să dai dovadă de o ignoranță fără margini.

Sper sincer că cine va coordona de aici înainte ieșirile publice ale doamnei Lasconi, dar și oamenii politici care se vor așeza lânga dânsa, să aibă înțelepciunea de a nu demoniza votanții C.G. Într-o astfel de luptă, cu cât taberele sunt mai polarizate, cu atât surprizele la vot pot fi mai mari.

După turul doi, presupunând că scăpăm de pericolul pe care C.G îl poate reprezenta pentru democrație și societate, politicienii vor trebui să îi integreze pe cei 2,1 mil. de Dragoș în discursurile lor și obiectivele lor.  Dacă vor fi din nou uitați și  batjocoriți, un nou Călin Georgescu poate apărea oricând.

Pentru ei nu contează cu cât crește economia României, nici absorbția de fonduri europene cu care ne-am tot ridicat, nici faptul că au acces la Occident, nici protecția din partea NATO, nici capitalismul sau democrația, ci faptul că sunt uitați, luați la mișto și poate mai săraci din cauza majorării inegalității și creșterea costului vieții care a tot continuat. Astea toate dor mai tare și se simt mai rapid transformate în realitate decât toți km de autostradă construiți de România în ultimele trei decenii.

Foarte mulți cred că au (am) uitat că toate părțile bune ale societății de azi sunt o serie de poziții și avantaje câștigate cu greu în timp, cu lupte, cu voturi, cu proteste, cu tărăgănări și gafe, cu sânge, cu lacrimi pentru care trebuie să continuăm să luptăm în fiecare zi și să nu ne culcăm pe urechea că le avem și mâine. „Mâine” este acum mai nesigur ca niciodată.

Am tot spus Călin Georgescu și nimic despre el concret. Până la urmă de ce e totuși dracu’ așa negru?

N-o să încep să înșir acum detalii despre dosarul penal pentru încălcarea legii privind negarea Holocaustului sau apologia pe care o face legionarilor, combinată cu simpatiile pro ruse, cu care Corneliu Zelea Codreanu, istoric vorbind, nu avea nicio treabă. (iar asta v-o spune un absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București).

Tot Călin Georgescu a coordonat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă din România în 1998 și 2008, și a fost director al Departamentului Organizațiilor Economice Internaționale din Cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României.

În ciuda CV-ului, este imposibil de găsit acum oriunde un proiect major coordonat de acesta, o realizare din pozițiile ocupate sau orice dovadă a unei implicări sau al vreunui rezultat. Ceea ce trebuie să dea de gândit e că deși vorbim de ocuparea unor funcții în instituții publice, ale căror date și realizări sunt în general publice, lipsa rezultatelor lui C.G este răsunătoare.

Agenția Kremlinului RIA Novosti îl numește pe Călin Georgescu un „candidat aliniat Rusiei”. Dacă țin minte bine niciodată in istoria noastră nu ne-au felicitat rușii atât de pe față pentru candidații din niciun tur. Ăsta e cel mai mare semnal de alarmă.

În contextul actual, un șef de țară filorus înseamnă începutul unui  film de groază. Avem azi nevoie de NATO și UE poate cum n-am avut niciodată ca să nu ajungem un stat marionetă sau – îmi cer scuze pentru cinism – Ucraina 2.0.

Faptul că C.G e filorus nu e vreo noutate sau vreun atac din presă. Niciodată nu a negat astfel de afilieri și chiar și-a reafirmat poziția pro rusă în mod repetat. Sunt articole destule în presă de văzut, care existau cu ani înainte să candideze și care n-au apărut în prag de alegeri ca ciupercile după ploaie.

Economic, istoric, oricum o iei niciodată nu ne-a stat bine lângă ruși. Bunicii noștri, dacă ați uitat, au fost târâți de ruși prin Siberia în lagăre, mamele noastre, dacă ați uitat, au fost forțate în timpul unui regim politic autoritar adus de ruși să facă avorturi cu umerașe și aruncat pe scări.

Deci de ce nu Călin Georgescu? Pentru că la finalul zilei, dacă te uiți puțin în spate, Vestul decadent n-a fost  niciodată atât de rău.