Iulian Anghel, ZF: Greva generală din învățământ: degeaba crește PIB-ul dacă salariul unui profesor este mai mic decât al unui muncitor de pe șantier. Acesta nu este decât drumul spre dezastru
Guvernul Ciuca s-a bucurat până la cer de inflația de 15% de anul trecut. Veniturile totale i-au crescut cu 21%, împinse de creșterea veniturilor din TVA cu 19%, nu ca urmare a creșterii consumului, ci de pe urma inflației. Inflația…
Guvernul Ciuca s-a bucurat până la cer de inflația de 15% de anul trecut. Veniturile totale i-au crescut cu 21%, împinse de creșterea veniturilor din TVA cu 19%, nu ca urmare a creșterii consumului, ci de pe urma inflației. Inflația a adus în plus bugetului 15 miliarde de lei (3 mld. euro), bani care înseamnă însă tot atâtea lipsuri în buzunarul celui care intră într-un magazin sau într-o farmacie.
Școlile sunt închise azi. Salariile mici ale profesorilor sunt păpate de inflație care, și în acest an, e greu de crezut că va scădea sub 10%. Astfel ca salariile de acum doi ani sunt mai mici, azi, în termeni reali, cu o pătrime.
Bugetul consolidat a plătit, anul trecut, pe salariile bugetarilor (să judecăm cu reținere: substantivul “bugetar” include medicii din sistemul public, profesorii din sistemul public și abia apoi funcționarii publici care nu sunt decât 230 de mii) 118 miliarde de lei, adică 8,2% din PIB. Având în vedere că bugetul colectează din taxe și impozite echivalentul a 27% din PIB, rezultă că visteria statului plătește pentru salariile angajaților săi undeva pe la 22-24% din toate veniturile sale. Un procent foarte mare. Au fost luni, în vremea pandemiei, în care salariile la stat, pensiile și ajutoarele sociale au fost egale cu toate încasările bugetului. Dar cine este de vina pentru asta? Omul care-și ia pensia nu și-o ia ca-i daruiește statul ceva, este contribuția lui, de-a lungul a 40-45 de ani de muncă. Sunt banii lui. Un om ajuns la pensie – ca, na, soarta nu iartă pe nimeni – nu ajunge niciodată să primească pensia pe măsura contribuției lui, de-a lungul anilor.
Profesorii? Să vedem. De luni până vineri un profesor preda patru sau cinci ore la patru sau cinci clase diferite. Ce frumos, ar zice unii, sa muncești doar patru ore pe zi. Dar că profesorul merge acasă. Acasă corectează teze și lucrări. Apoi pregătește lecțiile pentru a doua zi. Alte două, trei, cinci ore. Credeți că e ușor să pregătești lecția de a doua zi? Nu e.
INS, în raportările lunare, arată că salariul mediu net al unui angajat din învățământ este de 4.000 de lei net lunar, sub salariul mediu de 4.400 de lei lunar. Este o statistică falsă pentru că diferențele sunt enorme. Un profesor universitar poate câștiga și până la 10.000 de euro, pe luna, în vreme ce un profesor debutant, dintr-o școala generala, câștigă 2.400 de lei pe lună, adică 480 de euro pe lună, sub salariul garantat al unul muncitor de pe un șantier, plătit cu salariul minim.
Când îți plătești profesorul sub salariul pe care-l dai unui muncitor din construcții, nu vei avea ca rezultat decât un copil care va ajunge să lucreze în construcții. Nu că ar fi rău sa fii constructor, este chiar profitabil: un instalator care vine să-ți instaleze, azi, un robinet la baie este mai scump decât un dentist care-ți repară o măsea. Doar că nu toți putem fi constructori.
Problema e simplă și cumplit de complicată. Nu salariile la stat sunt foarte mari, ci veniturile statului sunt foarte mici și de aici ponderea substanțială în PIB a salariilor și a pensiilor. Și acum statul, hai să-i zicem guvern, care s-a lăudat de i-a crăpat obrazul de bucurie că i-a crescut PIB-ul cu 4,7% anul trecut, se uită în portofelul gol și zice: “Pai, n-avem!” “Păi cum n-aveți? Nu a crescut economia cu 4,7% în 2022? Nu v-au crescut veniturile bugetare cu 21%, în vreme ce veniturile noastre reale s-au redus cu 25%, mușcate de inflația de care voi vă bucurați?”
Răspundeti domnilor Cică și Colacu la această întrebare. Impozitele nu le puteți mări ca să aduceți bani în plus la buget – oricum mare brânză nu se strânge dintr-o impozitare progresivă iar Heiuș, șeful Fisculul, v-a spus clar ca nu există, tehnic, posibibilitatea de trecere la un sistem pe taxare progresivă. Nu acum ci, poate, în zece ani.
Profesorii nu au mai făcut grevă de 18 ani. O fac acum în marea coaliție PSD-PNL că, nu-i așa?, oamenii s-au născut protestatari și iubesc să spargă geamuri pe la alții.