Iulian Anghel, editor ZF: Războiul din Ucraina: Ce este de făcut când nimic nu mai este de făcut?
Discursul lui Vladimir Putin în care anunță invazia Ucrainei este halucinant. Este discursul unui criminal care-și justifică crima râzând de judecătorii lui. Putin nu contestă doar existența Ucrainei, ca stat, ci și existența poporului ucrainean. Ucraina este un stat tânăr,…
Discursul lui Vladimir Putin în care anunță invazia Ucrainei este halucinant. Este discursul unui criminal care-și justifică crima râzând de judecătorii lui. Putin nu contestă doar existența Ucrainei, ca stat, ci și existența poporului ucrainean. Ucraina este un stat tânăr, dat poporul ucrainean are cel puțin 1.000 de ani. Da, și rușii și ucrainenii și bielorușii provind din același trunchi al slavilor estici. Dar s-au format, de lungul istoriei, ca popoare diferite. Există o limbă ucraineană, diferită de rusă, ceea ce arată că vorbim de două popoare diferite. Nu cum susține Putin că ucrainenii sunt de fapt ruși, așa că trebuie să se închine la Moscova, nu la Kiev. Dar, când minciunile sunt atât de mari și strigate de pe acoperișul caselor (“Nu invadăm Ucraina, Rusia nu a invadat în istoria ei nicio țară” – purtătorul de cuvânt de la Kremlin. Sau: “Am început să ne retragem trupele” – Putin), nu are niciun sens să încerci să le demontezi.
Șocul este însă mare. Într-o epocă de pace să apară o așa barbarie, pare de necrezut. Generația mea a cunoscut comunismul, dar nu și războiul. Generația de după mine nu a cunoscut nici comunismul, nici războiul. Iată-l acum la granița României (cazul Serbiei este cu totul particular). Și este nebunesc, cu atât mai mult cu cât nu există un motiv evident al acestui război (“casus belli”). Desigur că tensiuni adânci între NATO șI Rusia există. Dar ce ți-a făcut Ucraina? De ce omori oameni nevionvați, de ce le distrugi casele și orașele?
Acum că răul a fost deja făcut și nu mai este nimic de îndreptat, ce este, totuși, de făcut?
UE și SUA anunță “sancțiuni fără precedent”. Dar lui Vladimir Putin nu-i pasă de ele. Puțin îi pasă unui dictator că poporul lui va avea de suferit. Puțin îi pasă că mii din soldații armatei sale se vor întoarce în patria lui în saci de plastic. Puțin îi pasă de milioanele de ucraineni ce vor fi obligați să fugă din calea războiului și de miile sau zecile de mii care vor ajunge în cimitire, în loc de sufrageria în care, până acum o zi, își primeau musafirii.
Atunci?
Dacă intri în război de partea Ucrainei, vei avea un război cumplit în Europa. Nimeni nu vrea asta în Europa. Însă nici să abandonezi Ucraina nu poți pentru că atunci Rusia va vrea și mai mult – plecarea NATO din România, de pildă, o cerere pe care Putin a formulat-o deja și, de ce nu, intrarea României în zona de influență a Rusiei. Precedentul în istorie există: în 1938 puterile europene i-au cedat lui Hitler o parte din Cehoslovacia, crezând că, astfel, setea lui de putere va fi domolită. Războiul nu a putut fi însă evitat.
Sancțiunile vor avea rolul lor și depinde de cum vor fi percepute ele la Moscova. Pentru că Putin este stăpânul suprem la Moscova, dar oligarhii ruși nu vor privi mulțumiți cum averile lor ascunse în Occident vor fi înghețațe, cum activele lor se vor înjumătăți din cauza embargoului sau cum iahturile lor vor fi blocate în porturile europene. Așa că o soluție tot de la Moscova vine. Are cineva din anturajul lui Putin curajul să-l oprească, acum? Greu de crezut. Însă situația se poate schimba în funcție de cât va întinde Vladimir Putin coarda. Când în satele din Rusia vor începe să ajungă sicriele soldaților săi, când miliarde de dolari vor începe să se evaporeze din portofelele oligarhilor, atunci situația s-ar putea schimba.
România? Nu avem ce face, trebuie să mergem înainte și să mulțumim Americii că ne-a primit în NATO, în 2004.