Istvan Horvath trimite anual peste 150.000 de români în Ungaria

ISTVAN HORVATH A PLECAT DIN ROMÂNIA ÎN 1983, CÂND AVEA 39 DE ANI. Lucra în turism și simțise de câțiva ani declinul domeniului, dar nu din acest motiv a părăsit țara, ci pentru că s-a însurat cu o unguroaică. Înainte să plece, Horvath fusese președintele Biroului de Turism pentru Tineret (BTT) pentru regiunea Mureș, de care aparțineau pe acea vreme stațiuni precum Tușnad, Balvanyos, Lacul Roșu, Sovata sau Borsec.

„În perioada 1965-1972, turismul în România a fost în floare. Era extraordinar de dezvoltat turismul de incoming, infrastructura, pentru că printr-o hotărâre guvernamentală fiecare oraș era obligat să construiască câteva hoteluri„, își amintește Horvath. Pe străini îi atrăgeau în România litoralul, Transilvania, Bucovina, Moldova și Delta Dunării, către care erau organizate circuite cu autocarul din București. La sfârșitul anilor ‘70 se ajunsese ca majoritatea turiștilor din stațiunile de pe litoral să fie străini, care veneau nu numai în lunile iulie și august, ci începând de la 1 mai până la sfârșitul lui octombrie.

HORVATH SPUNE CĂ LA VREMEA ACEEA STRĂINII VENEAU ÎN ROMÂNIA DATORITĂ PREȚURILOR MICI ȘI HOTELURILOR NOI. „Litoralul s-a construit, dacă nu mă înșel, după sugestii ale unor arhitecți din Franța. În perioada 1964-1968 era cel mai modern litoral din Europa, cu servicii extraordinare, prețuri bune, apă bună și excursii care i-au captivat pe străini, pe Valea Oltului, Bucovina, în Deltă sau la Brașov. Turiștii veneau pentru două-trei săptămâni. La sfârșitul anilor ‘70 a început nebunia, când a fost introdusă prohibiția, la ora opt-nouă se închideau restaurantele, și asta a început să-i alunge pe turiștii străini.„ În anii ’70, Horvath câștiga cam 1.800 de lei pe lună, bani din care își permitea să meargă zilnic la restaurant. „Reușeai să mănânci o fleică, să bei un coniac și două sticle de bere cu 15 lei. O vodcă și un lichior costau un leu și 80 bani. Un profesor câștiga cam 1.100 lei”, spune el.

În 1983, când a părăsit țara, turismul aluneca „vertiginos în prăpastie„, în primul rând pentru că se distrusese infrastructura de pe litoral, destinația care atrăgea cei mai mulți turiști. Litoralul a dominat turismul românesc, povestește Horvath, care depindea de această destinație. „Veniturile din turism au fost virate în fondul statului, nu s-a mai acordat nimic pentru reparații, pentru renovări, or după un sezon estival un hotel trebuie să intre în revizie sau renovare. S-a distrus mobilierul, s-a distrus incinta, drumurile, baza reală a turismului… Din alimentația publică au dispărut cu desăvârșire alimentele, începând cu anii ’79-’80. S-au golit prăvăliile, iar România a devenit tristă, posomorâtă.”

În Ungaria, Horvath a lucrat tot în domeniu, la cea mai mare agenție de turism pentru tineret, Express Travel Agency din Budapesta. A colaborat cu România și a trimis câte 4-5.000 de turiști unguri pe litoral pe sezon. În acei ani, Budapesta era „Occident„ pentru țările socialiste, comerțul era liber, magazinele erau pline de mărfuri, era un oraș elegant, găseai haine la prețuri bune, nu trebuia să mergi la Paris pentru asta. În 1988, Istvan Horvath și-a deschis propria agenție, dar a lucrat și la o firmă de stat, iar din 1992 s-a ocupat doar de afacerea lui, pentru că s-a dezvoltat foarte puternic și s-a axat pe segmentul incoming din Occident (Germania și Franța) și din România. „Și atunci am început să asist la organizarea firmelor de turism din România. Am realizat astfel primele circuite pentru români în Europa, le-am făcut programele…”