Istoria banilor: apariția monedelor metalice

Cine putea să marcheze apariția monedelor metalice, apropiate de forma modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? Acesta critica spiritul mercantil al locuitorilor cetății Lidia, colonie grecească din Asia mică, care nu s-au mulțumit să bată monedă, dar au și inventat magazinele.Primele monezi au apărut în 640 – 630 î.Ch., fiind fabricate din electrum (aur alb – un aliaj de aur din râurile actualei Anatolii și din argint, în proporții egale). Apariția monedei, repede adoptată în varii forme de restul civilizației antice, a dus și la apariția primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul celui de-al cincilea secol înainte de Hristos opera în Asia Mică.

Tot în această perioadă monedele își fac apariția și în China, de formă rotundă și din metal; nu aveau o valoare foarte mare și s-au dovedit incomode în tranzacțiile costisitoare, spune Glyn Davies, în lucrarea Istoria banilor.

Cetățile grecești Atena și Corinth încep să bată monedă proprie în 575 – 570 î.Ch., iar un sfert de veac mai târziu legendarul rege Cressus începe să producă, în Lidia, monede de aur și argint. Capturat de persani, Cressus deschide drumul primilor bani în Persia, care se îndrăgostesc rapid de monezile din aur.

Apariția monezilor duce, inevitabil, la ceea ce peste secole, în presa financiară, vor fi denumite “sucess stories”; prima pare a fi cea a sclavului atenian Pasion, care devine în anii 394 – 371 î.Ch. cel mai înstărit și faimos bancher grec, câștigându-și, totodată, și libertatea.

În timp ce Pasion își dezvolta pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma, gâștele se dovedeau paznici vigilenți ai Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale cetății). Preveniți asupra atacului galilor, romanii i-au mulțumit zeiței Moneta, din al cărui nume derivă cuvântul “money”. 

Mânuirea banilor se dezvoltă: în Grecia cu 350 de ani înainte de Hristos dobânda practicată pentru activități cuminți, cum este morăritul, era de 10%, în timp ce pentru activitățile ce implicau riscuri sporite, cum ar fi transportul naval o dobândă de 30% era normală.

Alexandru cel Mare poate trece drept unul din primii mari cheltuitori ai lumii: întreținerea uriașei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle sale și prăzile bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de aur.