Cum își trăiesc viața locuitorii Kievului, un oraș de 3 milioane de locuitori: Refugiați în stațiile de metoru și adăposturi subterane, așteptând următoarele raiduri și bombardamente. Exploziile de dinainte de răsărit au devenit o parte obișnuită a vieții, iar resturile de la rachete distrug zeci de clădiri rezidențiale și făcând imposibilă o viață normală

În timp ce sirenele de raid aerian și zgomotul exploziilor sunt acum un sunet nocturn familiar pentru locuitorii Kievului, tot mai mulți dintre ei s-au refugiat în stațiile de metrou din oraș, luptând împotriva plictiselii în așteptarea a ceea ce va urma, scrie Reuters. 

Deși Kievul a fost scutit până acum de bombardamentele intense observate în orașe precum Harkov sau Mariupol, autoritățile spun că cel puțin 60 de civili au fost uciși în capitală de când Rusia și-a lansat invazia în Ucraina pe 24 februarie.

Exploziile de dinainte de răsărit, care se aud în tot orașul, au devenit o parte obișnuită a vieții, iar resturile de la loviturile de rachete distrugând zeci de clădiri rezidențiale și făcând imposibilă o viață normală.

Arhitecta Natalia Nochevchuk, care s-a adăpostit în stația de metrou Syrets din oraș încă din prima zi a războiului, a declarat că de mai bine de trei săptămâni își împarte timpul între casa ei și metrou.

“Uneori mă duc la apartamentul meu pentru a face un duș și a găti ceva de mâncare, dar pentru o noapte, mă întorc neapărat la adăpost, deoarece este cu siguranță unul dintre cele mai sigure locuri de dormit.”

Kremlinul a negat în repetate rânduri că ar fi vizat civili în timpul a ceea ce numește o “operațiune militară specială”, în timp ce Ucraina a acuzat forțele ruse de comiterea de crime de război prin bombardarea deliberată a zonelor rezidențiale.

Cu forțele rusești masate în afara Kievului, cozi lungi de mașini s-au îndreptat spre ieșirea din oraș în ultimele săptămâni, lăsând străzile într-o liniște sinistră, în timp ce mii de oameni s-au alăturat unui exod în urma căruia cel puțin 3 milioane de ucraineni au fugit din țara lor.

Pentru cei care au rezistat, metroul oferă cel puțin garanția unui somn sigur.

La stația Syrets, serviciile reduse de metrou încă trec prin stație, dar peronul a fost transformat în corturi și paturi improvizate, cu familii care se instalează noapte de noapte, uneori însoțite de animalele lor de companie.

Pe măsură ce zilele trec și luptele nu dau semne că se vor sfârși, modul de a umple timpul, în special pentru familiile cu copii, este o problemă constantă.

“Viața aici este monotonă”, a declarat agentul de securitate Alexander Ivochenko, adăpostit împreună cu soția sa Katarina și copiii mici Danila și Kira. “Nu avem nimic de făcut aici decât să avem grijă de copii și să încercăm să ne păstrăm igiena personală așa cum putem.”