Iranul, trecut glorios, prezent în flăcări, viitor incert. Înainte de război, Iranul se îndrepta rapid spre poziția de lider al Orientului Mijlociu la inteligență artificială

Utilizarea instrumentelor de inteligență artificială de către armata americană pentru gândirea atacurilor asupra Iranului anunță intrarea răz­bo­iului într-o nouă eră, a bombarda­mentelor mai rapide decât „viteza gândirii“, spun experții. Este un curs normal, având în vedere că SUA sunt liderul mondial la dezvoltarea AI.

Modelul de inteligență artificială al Anthropic, Claude, ar fi fost folosit de armata americană în bombarda­mentele intense și de precizie, deoa­rece tehnologia „scurtează lanțul distrugerii“ – adică procesul care se întinde de la identificarea țintei până la aprobarea legală și lansarea atacului.

Însă nici Iranul nu este străin de inteligența electronică. La începutul lunii februarie a acestui an, adică cu puțin timp înainte de izbucnirea răz­boiului, Teheranul a lansat un asis­tent național de inteligență artificială pentru a accelera cercetarea științifică.

Noua platformă își propunea să eficientizeze analiza datelor, scrierea academică și accesul la instrumente avansate de calcul. Era doar un pas important dintr-o călătorie la capătul căreia Iranul ar fi trebuit să devină o Mecca a AI în Orientul Mijlociu.

În februarie 2025, Iranul a pro­pus parteneriate în domeniul inteli­genței artificiale cu statele din Golful Persic, valorificându-și exper­tiza alături de investițiile și infrastructura regională.

La 15 martie 2025, autoritățile ira­niene au dezvăluit un prototip al plat­formei sale naționale de inteli­gență artificială, o versiune stabilă fi­ind așteptată în decurs de un an. Gu­ver­nul iranian alocase atunci 115 mi­lioane de dolari pentru cercetarea în domeniul inteligenței artificiale. Aceste lucruri au fost remarcate de Israel, acum una din țările atacatoare.

Iranul a intrat în cursa globală a inteligenței artificiale cu o urgență izbitoare, considerând tehnologia nu doar o prioritate științifică sau econo­mică, ci și o sursă de putere națio­nală, de control intern și un avantaj viitor împotriva rivalilor precum Israelul și Statele Unite, scria la sfârșitul anului trecut ziarul Times of Israel.

În ciuda sancțiunilor și a presiunilor economice profunde, înalții oficiali și organismele de securitate din Iran descriau din ce în ce mai mult AI ca un domeniu pe care țara trebuie să îl stăpânească singură, fără a depinde de platformele occidentale, care ar putea într-o zi să restricționeze accesul. Instituțiile guvernamentale, academice și militare lucrau în mod coordonat pentru a construi capacități interne de AI, a dezvolta platforme naționale și, în cele din urmă, a integra AI în sistemele cibernetice și militare ale Iranului, inclusiv în capacitățile ofensive.

La nivel politic, liderul suprem Ali Khamenei (lichidat în primele atacuri americane și israeliene) a făcut din dezvoltarea AI o directivă strategică personală. Din 2024, el a avertizat că un organism internațional – similar regimului de supraveghere nucleară – ar putea restricționa în cele din urmă accesul Iranului la AI avansată. Prin urmare, Iranul, susținea el, trebuie să-și construiască capacități suverane și să evite să rămână un simplu „consumator“ de sisteme străine. Președintele Masoud Pezeshkian a reiterat această abordare, solicitând legislație și un plan național de inteligență artificială care să unească organismele de cercetare, ministerele și legiuitorii.

O rețea largă de înalți oficiali a întărit acest mesaj. Fostul vicepreședinte Mohammad Mokhber a îndemnat la investiții în educație în domeniul inteligenței artificiale, formarea tinerilor și infrastructură pentru „companii bazată pe cunoaștere“. Academicienii afiliați regimului au legat în mod explicit cercetarea AI de strategia militară, argumentând că inteligența artificială ar putea accelera dramatic procesul decizional pe câmpul de luptă.

Comandanții militari au mers chiar mai departe. Fostul comandant al gărzilor revoluționare, Hossein Salami, a descris AI ca fiind esențială pentru țintirea de precizie, inclusiv în războiul naval. Marina militară a spus că integrează AI în sistemele de rachete și aviație, iar Forțele Terestre ale Armatei au refuzat de la un timp să achiziționeze echipamente care nu sunt „inteligente“. Pentru sistemul de securitate al Iranului, AI nu era doar o revoluție tehnologică, ci și una militară pe care țara nu își poate permite să o rateze.