Iranul este cel mai mare producător de oțel din Orientul Mijlociu. Este în aceeași ligă cu Germania, cea mai industrializată economie europeană

Oțelăria Mobarakeh din pro­vin­cia Isfahan din Iran a avut anul trecut o producție de oțel de puțin pes­te 7 milioane de tone. Spre com­parație, producția de oțel a României a atins în 2024 circa 1,35 milioane de tone. Mobarakeh este cel mai mare producător de oțel din Iran, iar țara mai are încă două oțelării mari.

Pentru a oferi o altă imagine a dimensiunilor, Mobarakeh are 27.000 de angajați, cât are locuitori un oraș mai mic din România, cum este Sebeșul. Mobarakeh și o altă oțelărie mare, Khuzestan, au fost bombardate în martie în atacuri americano-israeliene.

Producția a fost închisă. Anga­jații au rămas fără salarii. Oțelăriile pot fi considerate ținte normale într-un război, deoarece din oțel se con­struiesc tancuri și vapoare militare.

În cazul Iranului, oțelul, prin export, reprezintă una dintre cele mai mari surse de valută după petrol, gaze și petrochimie. Iar acest lucru atrage atenția asupra a două lucruri: că Iranul, spre deosebire de multe state europene, are o industrie a oțelului imensă, apoi că produce atât de mult oțel că își permite să exporte.

Iran se plasează în clasamentul World Steel Association pe locul 10 mondial la producția de oțel brut, cu o cantitate de 31,4 milioane de tone în 2024. În același top, Germa­nia este prezentă cu o producție de 37,2 mili­oane de tone de oțel, ceea ce o pla­sează pe poziția a 7-a.

Prin urmare, se poate spune că una dintre cele mai sancționate țări din lume este în aceeași ligă la pro­ducția de oțel cu cea mai indus­tria­lizată economie din Europa.

În clasament, în afară de Ger­mania, Iranul nu mai are niciun stat european în față. Iranul este cel mai mare producător de oțel din Orientul Mijlociu. Oțelăria Mobarakeh deține și ea acest titlu.

Cu toate că a fost bombardată și producția a fost oprită, unitatea con­tinuă să aprovizioneze piața cu ma­terie primă, potrivit presei iraniene.

Conform unor surse locale, Iranul are o capacitate de producție de oțel de 33 de milioane de tone pe an, însă oțelăriile nu pot ajunge la cadență maximă din cauza restricționării consumului de energie. Industria de profil, ca multe altele, a evoluat după 2018, anul în care președintele american Donald Trump a reimpus sancțiuni Iranului, forțând retragerea investitorilor occidentali. Dacă în acel an industria oțelului importa piese și utilaje de 4,5 miliarde de dolari, acum importurile sunt dificile și de multe ori imposibile. De aceea, autoritățile au incercat să imprime industriei un curs spre autosuficiență, lansând un proiect masiv pentru localizarea producției a 26.000 de piese și utilaje. Depedența de importuri s-a redus de trei ori. Industria a luat avânt după Revoluția Islamică din 1979. Oțelăria Mobarakeh a fost pusă în funcțiune în 1981. Khouzestan este mai veche, fiind înființată în 1967.