Invizibilul

Pana de curand nu a acordat niciun interviu publicatiilor din Regat si a evitat cu inversunare toate aparitiile televizate la care a fost invitat. Chiar daca lantul sau de echipamente sportive este o afacere foarte profitabila de ani buni, Ashley a devenit de curand, mai exact in februarie anul acesta, al 25-lea miliardar in topul celor mai bogati englezi: el a incasat peste 900 de milioane de lire (1,4 mld. euro) intr-o singura zi, cand a listat 43% din actiunile companiei sale.
Astfel, averea sa se ridica azi la 1,9 miliarde de lire (2,8 mld. euro). Cu aceeasi ocazie a listarii companiei, a schimbat si numele producatorului in Sport Direct International si, desi magazinele vor ramane deocamdata sub brandul Sports World, personajul din spatele afacerilor ar putea fi si mai greu de gasit.

“Care Mike Ashley?”
Ashley, care conduce aproape 500 de outlet-uri in cinci state diferite, nu se poate amesteca deloc cu “exhibitionistii” si “showmenii” mediului de business britanic. Mai mult, desi vinde marci celebre ca Dunlop, Slazenger sau O’Neill, desi a cumparat de curand o participatie de 3% din retailerul german Adidas, pentru 200 de milioane de lire sterline (295 mil. euro), el este un ilustru necunoscut chiar si pentru angajatii sai. Multi dintre acestia nu stiu cum arata cel care le plateste salariile.
La Lillywhites, unul dintre cele mai cunoscute magazine londoneze, nimeni nu stie cine este Mike Ashley: “Mike Ashley? Nu stiu, o sa-l intreb pe managerul magazinului”, spun vanzatorii. “Imi pare rau, n-am auzit de el. Noi apartinem unui grup ce reuneste mai multe magazine sportive. Nu stiu cine este sau cum arata Mike Ashley.” Dar toata aceasta “viata sub acoperire” s-ar putea termina subit, odata cu ultima sa achizitie: el a devenit principalul actionar al clubului de fotbal Newcastle, iar publicitatea din jurul Premier League este imensa. Campionatul britanic este un adevarat magnet pentru miliardarii lumii, iar cluburile cele mai puternice din Albion au fost deja cumparate de miliardari americani, islandezi si, bineinteles, rusi. Pe tinta acestora a ramas o singura grupare, Arsenal, iar Bernie Ecclestone, celebrul miliardar din Formula 1, a facut deja o oferta pentru preluarea clubului londonez.
Revenind la Ashley, recenta sa mutare ar putea sa-l catapulteze in lumina reflectoarelor, exact acolo unde s-a ferit sa ajunga din 1982 incoace, de cand a lansat Sports World in lume. De atunci, chiar daca numarul angajatilor care lucreaza pentru el a ajuns foarte aproape de cifra 20.000, in magazine din Anglia, Irlanda, Belgia si Slovenia, el a ramas acelasi om retras, urcand timid in topul celor mai bogati englezi.
Pana de curand, o singura fotografie a sa circula in presa britanica, iar in acea poza Mike era adolescent si juca squash. Nu era o poza foarte reusita pentru publicatiile economice londoneze. Acum lucrurile s-au schimbat: in media circula doua sau chiar trei fotografii cu el, iar cei de la Sunday Times, publicatie ce alcatuieste topul celor mai bogati oameni din Marea Britanie, spun ca Ashley este varianta britanica a mult mai celebrului Howard Hughes.

Cumparatorul de branduri
Motivele pentru acest comportament retras sunt inca neclare. El si-a inceput afacerea destul de conventional: a parasit scoala la 16 ani si s-a dedicat total vanzarilor. Intai in magazinele altora, mai apoi in cele proprii. In 1990, la 27 de ani, avea deja trei outlet-uri sub numele de Sports Soccer.
In urmatorul deceniu a deschis alte 100 de magazine, iar in 2002 a achizitionat magazinul Lillywhites din Piccadilly Circus, in Londra, magazin pe care l-a transformat din locul preferat al gentilomilor care cumparau articole pentru cricket sau tenis intr-un bazar foarte ieftin, care produce insa un profit impresionant.
O alta idee profitabila a lui Ashley a fost sa cumpere din ce in ce mai multe branduri: Donnay, Lonsdale si, din 2004, Dunlop Slazenger, iar diversitatea marcilor a transformat lantul sau de outlet-uri in cel mai mare retailer de echipament sportiv din Marea Britanie (in 2006, Sport Direct International a depasit lantul JJB).
Strategia sa de marketing pentru Sports World a fost sa atraga cumparatorii in magazine cu mari reduceri de preturi pentru branduri ca Reebok, Adidas si Nike, preferand adesea sa nu castige din urma acestor vanzari, dar sa-si vanda si propriile branduri, de pe urma carora a generat un profit imens.
Unul dintre posibilele motive pentru care Ashley “se ascunde” este faptul ca formula sa de business a daramat concurenta din pietele pe care a patrus: “de fiecare data cand un magazin Sports World se deschide langa unul JJB, JJB-ul este distrus”, spune un analist britanic care a incercat sa obtina un interviu cu Mike de mai bine de zece ani.
Anul trecut, brandul Sports World International, noua denumire pentru Sports World, a anuntat vanzari de peste 900 de milioane de lire sterline (1,4 mld. de euro) si un profit de 75 de milioane de lire (1,1 mld. euro). Notabil este faptul ca Ashley a ajuns la performantele actuale fara sa apeleze vreodata la finantari bancare.

Culmea ironiei
Dave Whelan, fondatorul si presedintele clubului Wigan dar si al lantului de magazine JJB, l-a confundat pe Ashley, omul care ii falimenta magazinele de cativa ani buni, cu gradinarul clubului privat unde s-au intalnit. Whelan nu-l vazuse pe Ashley niciodata si, cand s-au intalnit pentru prima oara pentru a stabili impreuna cu ceilalti operatori de pe piata preturi comune pentru tricourile de joc ale echipelor din campionatul de fotbal britanic, Ashley, imbracat ca de obicei casual, a fost luat drept un angajat al clubului.
Pentru ca nu si-a povestit niciodata viata sau modul in care si-a cladit imperiul, despre Ashley se cunosc numai lucrurile pe care le-au povestit altii despre el.
A crescut intr-o casa modesta din Burnham, Buckinghamshire, unde mai locuiesc si astazi parintii sai. La scoala din Burnham, acolo unde a invatat, profesorii sai isi aduc aminte de un baiat nu foarte “academic” dar istet, care iti capta atentia prin determinare. “Parea sa aiba un scop inca de atunci”, spune directoarea scolii, Margaret Fleet. “Cei mai multi copii sunt influentabili si le poti schimba foarte usor preferintele sau prioritatile. Mike era diferit. Nu ma surprinde deloc ca este un om de succes. Imi amintesc ca le povestea colegilor si prietenilor despre slujba sa de sambata de la un magazin de articole sportive si despre visul lui ca intr-o zi sa cumpere acel magazin.”
Singura perioada in care viata sa a fost mai “deschisa” publicului larg a fost cea in care s-a casatorit cu Linda Jelmyr. Suedeza este responsabila pentru cele mai multe informatii despre Mike “scapate” in presa. Ea a povestit despre modestia sa iesita din comun. “Chiar daca si-a cumparat o masina scumpa in acea perioada, mai mult la insistentele mele, nu a condus-o niciodata. Nimeni nu ar fi putut ghici vreodata ca Ashley era un miliardar.” Lucru perfect valabil si azi.
In urma cu 14 ani, cand cuplul s-a despartit, Ashley a cedat, fara sa faca nicio valva, una dintre cele mai mari intelegeri de partaj din istoria Marii Britanii: 50 de milioane de lire sterline in proprietati si bunuri. Dar a ramas si atunci in afara luminii reflectoarelor.
Secretosul miliardar locuieste singur (sau cel putin asa se crede) intr-o casa spatioasa de la marginea orasului Hertfordshire. Constructia este ascunsa de copaci, iar camerele de supraveghere flancheaza portile de la intrare, aflata la un kilometru distanta de locuinta propriu-zisa. Totusi, vecinii sai nu l-au vazut nici macar odata. Nici la pub-ul din apropiere nu-l cunoaste nimeni, iar cand ziarul local a incercat sa afle mai multe despre el, in urma cu cateva luni, a trebuit sa se multumeasca sa ceara informatii printr-un anunt in propriile pagini. Nimeni nu a raspuns.

Newcastle United
137 de milioane de lire sterline (peste 200 mil. euro) a platit Mike Ashley pentru 77,6% din actiunile clubului de fotbal Newcastle United, iar acum se pregateste sa scoata echipa de pe Bursa din Londra.
Dupa primul pachet cumparat, 41,6% pentru 55 de milioane de lire, in mai 2007, Ashley, fortat si de legislatia britanica, a inaintat o oferta de preluare a actiunilor ramase. In iunie 2007, el l-a convins pe Freddy Shepherd, presedintele clubului, cel care a declarat in nenumarate randuri ca Newcastle nu este de vanzare, sa-i cedeze pachetul sau de 28% din actiuni. Doar o luna mai tarziu, Ashley a ajuns la o participatie de 77,6% din clubul englez, cota ce ii permite sa retraga actiunile clubului de pe Bursa.