Invitatul special al Galei ZF de pe 26 noiembrie: Jacek Rostowski, ministrul de finanțe care a făcut ca economia poloneză să rămână nealterată de criză

Ziarul Financiar și-a propus să mobilizeze antreprenorii, econo­miștii, specialiștii în fiscalitate și bancherii pentru a ajuta la refacerea încrederii în economia românească și la elaborarea unui plan prin care România să ajungă mai repede din urmă economiile occidentale. Iar încrederea, spune Rostowski, în instituțiile statului și în politicile acestuia este cheia succesului economiei poloneze cea mai mare din Europa de Est. Rostowski a fost curtat de mai toate marile publicații economice de limbă engleză, care i-au preluat comentariile și i-au căutat interviurile, atrase probabil și de exprimarea „limpede“ în limba engleză a acestuia – economistul a studiat și s-a format profesional la Londra.

„Secretul“ succesului Poloniei

Performanța Poloniei are la bază instituțiile puternice, o structură economică rezistentă și implementarea unor politici economice bine proiectate în timpul crizei, scria în 2010 ministrul Rostowski într-un articol publicat de The Wall Street Journal. El era pe atunci de mai puțin de trei ani ministrul de finanțe al Poloniei, post în care a stat în total șase ani, până în 2013, cel mai lung termen din istoria postcomunistă a țării.

„Niveluri ridicate de încredere în guvern au făcut ca declarațiile politicienilor despre puterea economiei și despre sistemul financiar să fie crezute. Această încredere s-a bazat, în parte, pe succesul instituțiilor poloneze și al economiei în ultimii 20 de ani, timp în care această țară a avut cel mai ridicat nivel de creștere susținută din regiune“, a explicat Rostowski pentru WSJ.

De asemenea, nivelul redus al datoriilor în capital a ajutat Polonia, așa cum a fost și cazul altor țări vecine, dar nu și al membrilor mai vechi ai UE din Europa de Vest, să evite fali­mentul băncilor mari. În plus, Polonia a beneficiat de deprecierea semnificativă a zlotului în timpul crizei, dar acesta nu a fost un factor decisiv. Pentru că Polonia are o economie mare, dar la care exporturile au o participație redusă, de aproximativ 40%, rezistența nu se putea baza doar pe exporturi. De altfel, Suedia și Cehia, economii care au trecut prin deprecieri asemănătoare și în care exporturile au pondere mai mare, au suferit recesiuni severe.

Un rol important în succesul țării l-au jucat însă întreprinderile mici și mijlocii, gestionate de proprietar. Forța de muncă poloneză are una dintre cele mai mari ponderi de antreprenori din Europa, iar aceștia au dat dovadă de mare rezistență, dar și de flexibilitate, în fața crizei. Guvernul a ajutat prin îmbunătățirea rapidă a absorbției fondurilor UE, sprijinind astfel cererea și investițiile. Dar și alte state au beneficiat de fonduri europene.

Ceea ce face Polonia să iasă în față sunt politicile economice pe care le-a urmat. Când majoritatea țărilor au inițiat programe de stimulare, la începutul crizei, Polonia a decis să nu facă astfel, deși și-ar fi permis. Din contră, guvernul a tăiat cheltuielile când criza era mai intensă, în decembrie 2008 – ianuarie 2009, cu echivalentul a 1% din PIB, și a luat în iulie 2009 mă­suri adiționale de majorare a veniturilor echi­va­lente cu 0,8% din PIB. Scopul a fost recâști­garea încrederii investitorilor în vremuri în care Europa de Est era o regiune considerată ca fiind pre­dispusă la crize. Această lipsă de încre­dere a dus la deprecierea accentuată a mone­delor est-euro­pene, iar deprecierea repre­zenta singurul pericol serios la adresa stabilității sistemului bancar. În martie 2009, înainte ca linia de credit deschisă de FMI pentru Polonia să se epuizeze, gu­vernul a lansat un program de vânzare de euro din fonduri UE în condițiile în care zlotul puternic depreciat a permis convertirea fon­durilor la un curs deosebit de avantajos. Un efect secundar pozitiv al vânzărilor a fost că zlotul a început să se aprecieze.