Între mentalitate și tabu, câștigă mințile tinere

Transparența salarială pusă recent pe „panoul de control” de o directivă europeană este un subiect care provoacă disconfort. Abordările variază într-o gamă cât se poate de largă, de la „mai avem trei ani, e timp” (că deh! azimutul este de ordinul anilor) la „vedem din mers” și până la pași cât se poate de riguroși care privesc deopotrivă strategia de salarizare dar și strategia de conformare cu această directivă.

„Nu sunt ilegale, nu sunt imorale, dar sunt tabu” scriam într-un articol care a apărut în primul număr al revistei Business Magazin. Era vorba despre taxele de raft, acei bani care asigură poziționarea produselor din magazine în locuri cât mai avantajoase (la nivelul ochilor, lângă casele de marcat, pe insulele de care ne împiedicăm în drumul nostru țintit după cutia de lapte sau pâinea pe care vrem să o punem în coș) sau mai puțin avantajoase (la nivelul solului sau într-un colț de magazin unde ajung doar cei care fac curățenie). Îmi aduc aminte că majoritatea companiilor – deopotrivă retaileri și furnizori de produse – au evitat să dea prea multe detalii despre acest subiect la acea vreme. Dar nu scrisese nimeni niciodată despre asta, așa că a fost un supersubiect.

Nu mică mi-a fost însă mirarea să constat că despre transparența salarială și despre creșterile de lefuri nu s-au înghesuit să vorbească prea multe companii. Deși sunt cu siguranță mii de companii care au politici clare de creșteri salariale anuale, deși începutul de an a adus cu sine creșterea salariului minim pe economie – salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a ajuns la 1 ianuarie 2023 la 3.000 de lei lunar, față de 2.550 de lei în luna decembrie a anului trecut. Ba mai mult, salariul minim pe economie ar urma să crească de la 1 septembrie la 3.300 de lei brut pe lună, iar de la 1 ianuarie 2024 la 3.750 de lei pe lună. Prima zi a toamnei ar urma să aducă plusuri la salariul minim în construcții, care ar urma să ajungă la 4.500 de lei în fiecare lună.

Chiar dacă au existat creșteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 și 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaților au fost puternic afectate de inflație, spune Andrei Frunză, CEO al platformei de recrutare bestjobs. Conform Institutului Național de Statistică, rata anuală a inflației în luna iunie 2023 comparativ cu luna iunie 2022 a fost de 10,3%.

Așadar, informații despre creșteri salariale există. Poate insuficiente, poate nu suficient de suculente, dar există. În atari condiții, reticența de discuții pe această temă mi s-a părut cel puțin bizară. În mod clar, este un subiect sensibil. Și dacă acesta este un subiect greu de digerat, cum se va ajunge, așadar, la situația în care informații considerate acum confidențiale să fie fluturate fără nicio reticență, prin birouri de vânzări, HR sau marketing? Și de ce nu ar mai trebui să conteze abilitatea de negociere a pachetului salarial?

Principalul scop al noului set de norme privind transparența salarială este acela de a reduce decalajul dintre remunerațiile plătite bărbaților comparativ cu cele plătite femeilor, pentru muncă egală sau de aceeași valoare. Sună bine, nu-i așa? La fel ca și colectarea selectivă? Dar câți dintre noi fac acest lucru temeinic? Deși știm cu toții că e importantă.

Confidențialitatea în privința salariului, a beneficiilor, a primelor, bonusurilor sau a mai cine știe căror facilități a fost ridicată la rang de regulă. A intrat adânc în oasele celor care ne câștigăm pâinea de-o vreme. Eu, de pildă, nu știu cât câștigă prietenii apropiați, unii membri ai familiei și nici vorbă de majoritatea colegilor (aproape toți). Am ajuns să privim acest lucru ca pe o normalitate. Și dacă așa ne-am obișnuit, cu siguranță că reziliență la schimbare va exista. Vor exista cârcotași comparatori sau colegi după chipul și asemănarea mătușilor care aveau mare grijă în copilărie să numere dumicații înghițiți de copii; vor fi și unii care își vor pierde motivația intrinsecă.

Eu una sunt fericită că am un job care îmi place. Acesta a fost mai presus de toate motivația mea de a-mi face treaba cât am putut de bine, nicidecum că am fost mai bine plătită decât cine știe cine. Mai cu seamă pentru că nu știam cu cât sunt plătiți ceilalți.

Dar lucrurile se vor schimba. Orice învăț are, până la urmă, și un dezvăț. Va fi mai bine sau mai rău? Deja sunt tot mai multe locuri de muncă pentru care informațiile legate de nivelul de salarizare sunt listate negru pe alb în anunțurile de angajare. Cel mai simplu va fi cu și pentru cei care se pregătesc să intre în câmpul muncii sau abia au început să lucreze. Pentru ei lucrurile sunt mult mai simple și adesea se rezumă la un lucru clar, așa cum magistral rezuma Cuba Gooding Jr. în dialogul cu Tom Cruise din pelicula Jerry Maguire: „Show me the money!”  

Ioana Mihai-Andrei, editor, Business Magazin