Între carul cu boi și agricultura 4.0

Dimpotrivă, sunt întâlnite adesea în agricultura occidentală. În România, doar în cazuri izolate. Dar este un început. Agricultura nu a fost un domeniu ce era asociat prea des cu tehnologia. Mai ales în România, unde majoritatea fermierilor nu au o instruire de bază și ceea ce știu știu pe baza experienței practice. Trăim în era inovațiilor și practicile arhaice din agricultură trebuie să se transforme în ferme inteligente și agricultură de precizie.

„Este nevoie de o alfabetizare digitală a fermierilor români. Digitalizarea și tehnologizarea sectorului agricol clar or să se întâmple. E doar o chestie de timp”, spune un tânăr de 22 de ani, îmbrăcat casual, cu o pereche de blugi și o cămașă. Vorbește cu convingere și este puțin neliniștit, de parcă nu ar vrea să spună nimic greșit. El este Denis Ilie-Ablachim de la start-up-ul Yardlabs, iar alături de el sunt William Bugnar, membru al Yardlabs, și Vlad Arsene, mentor în cadrul Innovation Labs; vorbim despre senzori, date, unde radio și cum tehnologia ar putea revoluționa agricultura.

Organizația pentru Agricultură și Alimentație din cadrul Națiunilor Unite anticipează că în 2050 populația planetei va ajunge la 9,6 miliarde de oameni, iar pentru a-i hrăni, producția de alimente va trebui să crească cu 70%, utilizând o suprafață de teren arabil chiar mai mică decât în prezent. Potrivit sursei citate, în 1961 exista un acru (peste 4.000 mp) de teren arabil per persoană, iar în 2050 proporția va fi dramatic redusă: doar o treime dintr-un acru de teren arabil de persoană. În același timp, la nivel global va avansa numărul de persoane din clasa de mijloc; aceștia își vor spori consumul de proteine la 14% în 2030 față de 9% în 1965.

Acest fenomen va crea o presiune și mai mare pe agricultură; de pildă, o tonă de carne de vită se produce cu șapte tone de cereale. De aceea, trebuie schimbat modul în care oamenii fac agricultură, iar cel mai simplu și eficient este transformarea acesteia prin tehnologie. Astfel, este nevoie să se facă trecerea de la metodele învechite de a face cultivare către ferme inteligente și agricultură de precizie.

Mai mult, planeta se va confrunta cu un deficit de 40% în aprovizionarea cu apă până în 2030 dacă nu se îmbunătățește dramatic gestionarea alimentării cu apă. Cererea pentru apă este estimată să explodeze, marcând un plus de 55% până în 2050, în timp ce 20% din apele subterane la nivel mondial sunt deja supraexploatate, conform UNESCO. Națiunile Unite le cere guvernelor să ajute fermierii să crească producția cu resurse limitate de apă. Pentru a satisface nevoie de hrană a populației globului și pentru a nu afecta și mai mult mediul înconjurător este nevoie de tehnologie, de utilizarea datelor, din ce în ce mai numeroase, colectate de senzori, de zboruri cu drone și de practici ecologice.

Dar agricultura inteligentă este deja o realitate în anumite țări, ca Olanda sau Germania: tractoarele care ară pe pilot automat sau fertilizatoare care distribuie îngrășământ după hărți digitale. Asemenea lucruri sunt întâlnite adesea în agricultura occidentală, dar și în România, în cazuri izolate. Dar este un început.

Senzorii băgați în pământ țin evidența a ceea ce se întâmplă în sol, apoi transmit datele în cloud pentru a fi calculate. Rezultatul este transmis sistemului de irigații, care plănuiește cât și cum să elibereze apa pentru ca semințele să crească mai bine, mai repede. Astfel se economisesc timp și bani. Udarea, fertilizarea, cultivarea și recoltarea produselor agricole sunt la un pas de a fi făcute de un calculator.

Fermele vor începe să semene tot mai mult cu fabricile: cu procese atent controlate, ce merg ceas. Să nu mai vorbim de animale și plante modificate genetic până la ultima genă pentru a fi cât mai arătoase, să crească cât mai repede și – de ce nu? – să fie mai bune. Un fermier trebuie să jongleze constant cu un set de variabile: vremea, nivelul de umiditate a solului, ierburile ce năpădesc plantele, insecte dăunătoare sau boli. Toate aceste lucruri pot afecta producția anuală, iar dacă fermierul face calculele corect, poate optimiza producția și crește profitul; dacă nu, ar putea pierde tot. Agricultura inteligentă ar putea să-l scape pe fermier măcar de câteva griji.

Acest tip de agricultură este numită hi-tech, inteligentă, agricultură de precizie; unii au numit-o agricultura 4.0. Oricum ar fi, tehnologia promite că va crește profiturile fermierilor, tăind din costuri și crescând producția, și ar trebui să beneficieze și consumatorii (toată populația planetei) prin produse mai ieftine.

La începutul anului 2010, agricultura de precizie a înregistrat un avans considerabil datorită faptului că tehnologiile și componentele precum senzori și micro-procesoare s-au ieftinit foarte mult. Datele, informațiile în general, devin un ingredient cheie în agricultura contemporană și necesară pentru ca aceasta să fie mai productivă și sustenabilă.

Puterea de computare a circuitelor electronice a crescut de 32 de ori în ultimii 10 ani, costul transferul de date wireless a scăzut cu 75% în ultimii patru ani, iar costul de stocare a datelor a scăzut cu 97% în ultimul deceniu. Ingrediente care au făcut posibilă o extindere a agriculturii digitale. Cu ajutorul tehnologiei s-ar putea produce mai multă hrană și chiar de calitate mai bună, pentru o populație tot mai numeroasă, în același timp reducând povara asupra mediul înconjurător.