Intrare neașteptată în cea mai disputată privatizare a anului, Cupru Min: își face apariția Doamna de Cupru

În pofida scandalului uriaș care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câștigarea de către o companie necunoscută din Canada și apoi anularea licitației, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informațiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu șase angajați care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.

“Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru și cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanții Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acționarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuție pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.

“Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export și de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuințe din apropierea pieței Obor din București, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporție de 95%, să preia toată producția de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenției datorită procesului de privatizare și rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roșia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro și 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.

Gherghe spune că vinde producția de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanți traderi internaționali, precum Trafigura, Marc Rich sau elvețienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanța sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulți ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar și controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost grațiat de președintele Bill Clinton.

Gherghe mai spune că la licitațiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu și Horia Pitulea, care dețineau Cuprom. Horia Simu și Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezență discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.

Cei doi, foști bancheri la Citi­bank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judi­ciară, de aici și prezența în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foști bancheri au avut de asemenea și un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.

Cititi aici mai mult despre “bancherii cuprului”

Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” și-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu și Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieșit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei priva­tizări, spunând doar că nu are nicio legătură.

Firma deținută de Maria Gherghe, care are șase angajați, a înregistrat anul trecut ex­por­turi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cum­părate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb și cupru preluate de la Acumulatorul Bistrița și din zguri de cu­pru.

Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creștere cu circa 27% față de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) și un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei și 1,3 milioane de lei profit net. Creșterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a pro­ducției și încetarea contractului de aso­ciere a Cupru Min cu “bancherii” cupru­lui. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producția de la Cupru Min?

“Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min și probabil că de asta am reușit eu să iau producția pentru că nu am pe nimeni în spate și n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulți angajați ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în ca­mioane și vagoane, de protejarea riscului pentru variația prețului la cupru, de pre­le­varea, inspectarea și pregătirea probelor și pen­tru protecție. Nu este o acti­vi­tate ușoară și este o responsabilitate foarte mare. Aproa­pe tot timpul sunt pe drumuri și nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-și por­nească o afacere pentru că înainte de Re­voluție în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiți, mai bine chiar și decât aviatorii, iar după revoluție s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultății câștigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluție. Legea salarizării din Ro­mânia permitea acest lucru”, își amin­tește Gherghe.

La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din București (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluție s-a desființat și s-a înființat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a tran­sformat în Conef prin hotărâre de guvern.

“Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.

Ea povestește că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului și mai apoi a SIF Banat-Crișana, deținea mare parte din companiile metalurgice românești, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare și Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) și care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare și Ampelum Zlatna, producătorul de plumb și zinc Sometra Copșa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele românești și din import și le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, și Laromet, care producea tablă și bandă de cupru și alamă.

“Am fost în consiliul de administrație și ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.

Ea povestește că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună și rafina cuprul în proporție de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporție de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internațională.

“Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variațiilor mari ale prețului la cupru în condițiile în care costurile la energie și la gaze au fost numai în creștere. Au fost perioade și când prețul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă și când a atins și 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluție. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preț tot creștea, și din cauza prețului mic la cupru s-a închis”, își amintește Maria Gherghe.

În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crișana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acționari ruși.

“Atunci tot managementul și-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschiși și au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu și îi cunoșteam foarte bine pe cei de pe piața internațională care se ocupă cu comerțul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitație pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral și Metanef, fostă camera de comerț din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici și întotdeauna am putut să ofer un preț mai mare”, spune Maria Gherghe.

În 2006 statul a încheiat cu consorțiul Cuprom, Energomineral și Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorțiu tot la export.

În 2008 Cuprom a intrat în insol­vență, iar prețul scăzut al cu­prului nu a permis Cupru Min să-și continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea pre­țu­lui la cupru, aceasta s-a redeschis și de la acea vreme prin Ronefer s-a co­mercializat toată producția de con­centrate a companiei, con­ducând la o creș­tere pu­ternică a afa­cerilor so­cietății.

Ce spune despre privatizarea Cupru Min?

Roman Copper Corp, un vehicul înființat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitație pe 100% din ac­țiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari reali­zării in­vestițiilor de mediu, de 32 mil. euro.

Cititi mai multe pe

www.zf.ro