Cum intră România în cea mai violentă criză din istorie: 10 puncte slabe, 8 puncte tari. Ca să iasă din această criză, România are nevoie de lideri cu un plan de țară, nu de un cor de boci

România a intrat în cea mai violentă criză economică din istorie, la fel ca și cele mai mari țări din lume.

Fiecare țară este mai bine sau mai slab pregătită pentru a ieși din această criză, cu cât mai puține pierderi.

Întrebarea tuturor este dacă această criză va lua forma literei V sau va fi sub forma literei W, adică din toamnă, o dată cu revenirea pandemiei în lipsa unui vaccin, economiile se vor închide din nou, dar atunci statele nu vor mai avea bani să-și țină oamenii acasă.

România, care înainte de criză avea o cifră de afaceri de 1 miliard de euro pe zi iar acum are numai 50%, are nevoie de toți banii posibili, de toate împrumuturile pe care le poate lua pentru a ține în viață bugetul de stat, pentru a ține pe linia de plutire măcar 400.000 de companii mici și mijlocii din cele 500.000, pentru a gestiona cei peste 1 milion de șomeri cu acte în regulă și 1 milion de români care își vor căuta de lucru, pentru a nu intoxica sistemul bancar cu credite neperformante peste capacitatea de gestiune, și în final pentru a încerca să recupereze cât mai repede pierderile de acum.

Anul 2019, cu o cifră de afaceri totală de 350-360 de miliarde de euro, cu un PIB de aproape 220 de miliarde de euro, cu 5,2 milioane de angajați, din care 4 milioane în sectorul privat, cu 5 milioane de pensionari, cu un salariu mediu de 750 de euro pe lună și un salariu minim de 250 de euro, la cea mai redusă diferență față de media UE – 33% (zona București Ilfov este peste media Uniunii Europene) a avut cel mai bun an economic din toată istoria.

România a intrat în această criză cu 10 puncte slabe:

1. Creanțele comerciale, adică datoriile companiile către furnizori sunt de 3 ori mai mari decât creditele bancare:

În criza precedentă de acum 10 ani, creditele bancare erau mai mari decât creanțele comerciale, dar acum situația este total schimbată. Dacă nu sunt plătite, aceste creanțe comerciale reprezintă o bombă pentru întreaga economie. Este de ajuns ca o firmă să nu-și plătească datoriile (va fi cazul multor firme) pentru ca tot lanțul să se rupă.

Analistul economic Iancu Guda, economistul șef al Coface, spune că în acest moment creanțele comerciale unice sunt de 125 de miliarde de lei, adică 26 de miliarde de euro, care trebuie comparate cu creditele acordate de bănci pe termen scurt, respectiv capitalul de lucru, care sunt de 34 de miliarde de lei. Dacă am lua creanțele comerciale extinse, am avea 380 de miliarde de lei.

Creditele bancare totale acordate companiilor pe termen scurt, mediu și lung sunt de 117 miliarde de lei.

De neplata creanțelor comerciale pentru marfa deja livrată și serviciile deja prestate le este frică tuturor.

2. Lipsa încrederii între companii, între parteneri pentru relațiile comerciale viitoare:

Piața românească va fi dominată de o lipsă totală de încredere între firme, nimeni nu mai preia comenzi sau nu livrează marfa fără bani înainte, fără un avans. Această situație se regăsește inclusiv la comenzile de stat. Dar acest lucru va bloca întreaga economie, toate relațiile de business, pentru că nimeni nu are lichidități să plătească produsele și serviciile înainte și a aștepta apoi să-și recupereze banii când iese cu ele pe piață.

Dacă băncile și statul nu vor interveni în acest mecanism de a garanta plățile, economia va suferi un șoc major.

3. Bugetul statului este slab, iar lipsa încasărilor ar putea să ducă la decizii extreme:

Odată cu venirea aceste crize, Ministerul Finanțelor s-a trezit peste noapte cu o plată din ce în ce mai redusă a taxelor și impozitelor de către companii, situația care se va menține tot anul. Fiecare firmă, în special cele antreprenoriale românești, va încerca să-și protejeze lichiditățile, și atunci plata impozitelor și taxelor nu va mai fi o prioritate. Deja Ministerul Finanțelor a rectificat bugetul cu un minus de venituri de 23 de miliarde de lei, dar tare mă tem că scăderea va fi mai mare. De partea cealaltă, chletuielile bugetare explodează, iar toată lumea cere bani, garanții și linii de finanțare care nu vor putea fi plătite atât de ușor.

Dacă situația bugetului nu va fi ținută sub control, guvernul va fi nevoit să ia măsuri extreme: În 2010 Traian Băsescu a tăiat salariile cu 25% și a majorat TVA la 24% pentru numai o lipsă de venituri de 1 miliard de euro. Acum gaura este mult mai mare.

4. Cine va finanța deficitul bugetar de 75 de miliarde de lei – peste 13 miliarde de euro – din acest an, dar și deficitele din anii următori:

Ministerul Finanțelor se finanțează destul de greu de pe piața internă, având în vedere că băncile și-au atins expunerea maximă pe titlurile de stat sau cer dobânzi mai mari. Piețele externe de-abia așteaptă să prindă România într-o poziție slabă, de a avea nevoie de bani, pentru a cere dobânzi mai mari. O eventuală retrogradare a României de către agențiile de rating și aruncarea la statul de “junk” va pune guvernul cu spatele la zid.

Dobânzile mai mari la care se împrumută statul înseamnă și dobânzi mai mari pe care le vor plăti companiile și persoanele fizice.

5. Sistemul bancar are o prezență slabă în economie, cu o pondere de numai 40% din PIB, ceea ce arată o lipsă de oxigen în business, în special la nivelul companiilor românești.

Economia României se bazează în proporție de 90% pe sistemul bancar. Piața bursieră și de capital la nivelul tuturor instrumentelor este extrem de slab reprezentată, iar în criză firmele antreprenoriale românești nu au o alternativă de finanțare în afara băncilor. Dacă o firmă românească vrea să ridice acum bani, nu are nicio șansă pe piața de capital și este la mâna băncilor.

6. Businessul din România este dependent de multinaționale, care controlează 50% din cifra de afaceri totală.

Top 1.000 de companii din România, din care 85% sunt multinaționale, controlează 47% din businessul total din economie de peste 350 de miliarde de euro, iar restul de 540.000 de companii, din care majoritatea covârșitoare sunt românești, se bat pe 53%.

Este de ajuns ca o multinațională mai mare să-și reducă activitatea și unda de șoc se duce în întreaga economie.

Retragerea unei multinaționale, mai ales dacă este din vestul Europei sau din America, poate să însemne o lovitură importantă în tot businessul românesc, pe tot lanțul de furnizori, mai ales că puterea unei asemenea companii nu poate fi înlocuită atât de ușor. Uitați de investitorii chinezi, ruși  sau de alte naționalități, pentru că nu au aceeași responsabilitate ca o multinațională din Vest sau din America.

7. Antreprenorii români sunt slab capitalizați, iar dacă au ceva bani, mai degrabă îi țin în Elveția decât să-i riște într-o economie aflată în criză:

Businessul românesc este caracterizat de foarte mulți antreprenori mici și mijocii care au o putere financiară scăzută, și asta îi face extrem de vulnerabili când apare o criză.

Deja România are peste 200.000 de contracte de muncă închise și nici bine nu a început criza, pe lângă milionul de angajați aflați în șomaj tehnic.

Nicio firmă românească nu-și poate susține angajații pe o perioadă mai mare de 2 luni dacă este închisă sau dacă se confruntă cu un blocaj comercial și de lichiditate.

Plus că salariile plătite de firmele antreprenoriale românești sunt mult mai mici decât cele plătite la stat și la multinaționale.

Pericolul este ca toți acești antreprenori, care se vor confrunta cu scăderea afacerilor și chiar cu închiderea lor, vor fi în fruntea maselor de nemuțumiți la adresa guvernului, privind modul de gestiune a crizei economice.

8. Economia României nu poate plăti salarii mai mari, pentru că are o valoare adăugată mică:

Pe lanțul unui produs sau unui serviciu, România este la început, nu poate pune mai mult decât manopera, adică salarii mici, pentru că nu deține nici patentul, nici brandul, nici serviciul și nici produsul.

România nu poate executa produse cu o valoare adăugată mai mare pentru că nu are școală, ponderea absolvenților de învățămând superior în totalul forței de muncă este cea mai redusă din Europa. Doar în ultimii zece ani, o dată cu dezvoltarea explozivă a IT-ului, România a putut aduce o valoare adăugată mai mare în acest sector.

Piața internă, adică firmele românești nu prea au brand, lucrează la comandă, și astfel nu pot avea suficienți bani pentru cercetare dezvoltare sau pentru alte produse și servicii mai sofisticate.

9. România, guvernul, nu au un plan major de relansare economică de care să se agațe:

În ultimii 20 de ani, România a trăit din planul intrării în Uniunea Europeană și NATO, care ne-a adus investiții străine de 75 de miliarde de euro, ceea ce a antrenat și investiții românești cam de aceeași valoare astfel încât, în final, PIB-ul a crescut de 5 ori, iar salariile au crescut de 5-7 ori.

Acum guvernul nu are un plan major de investiții, cu toate că are resurse sau există o cerere: agricultura nu are irigații deși sectorul de agribusiness are cea mai mare rentabilitate și poate avea cea mai mare valoare adăugată, peste jumătate din România nu are gaze, iar proiectele de la Marea Neagră sunt pe hold, construcția de autostrăzi practic nu există, ci doar niște cioturi sau reparații dintr-un sezon în altul, nu există un proiect de digitalizare, în special al statului, ci doar contracte de miliarde de euro care se dau și în final sistemele informatice cad. Educația este la nivelul anilor ‘80, și tot trăim pe modelul “ce școală bună era pe vremea lui Ceaușescu”.

10. România are un stat birocratic, anchilozat, condus de neamuri, o administrație fanariotă cu salarii mari și cu un personal fără număr:

România are 1,2 milioane de angajați la stat, iar factura anuală este de 102 miliarde de lei, adică 20 de miliarde de euro, pe care trebuie să o plătească sectorul privat, unde salariile angajaților sunt chiar mai mici.

Niciun partid nu vrea să se atingă în realitate de administrația publică, pentru că dacă dai într-unul, sar 100. Această administrație fanariotă, care se lasă moștenire, reprezintă o piatră de moară care va ține România în loc.

Intenția tuturor partidelor este de a rămâne la putere – fie în guvernare, fie în opoziție – și de aceea nimeni nu va face nimic pentru a restructura aparatul de stat.

Dar factura lunară a acestui aparat trebuie plătită.

Punctele tari ale României:

1. România are cel mai ridicat nivel de proprietate din Uniunea Europeană, 95% dintre români fiind proprietari de case și locuințe:

Acesta este cel mai important atu al românilor, care îi va ajuta să treacă orice criză. În Germania numai 65% dintre nemți dețin proprietatea în care trăiesc, iar în America procentul este chiar mai redus. Dacă îți pierzi jobul, nu mai poți să plătești chiria și ești aruncat afară.

În România, ai unde să stai și sigur nu mori de foame.

Pe lângă acest lucru, bunicii și părinții dețin și ei câte o proprietate, iar acest lucru se adaugă la o plasă de siguranță extrem de puternică. În America părinții nu pot să-ți lase absolut nimic moștenire, pentru că și ei pot să stea într-o casă închiriată.

2. Prețul locuințelor este în continuare mic, iar achiziția unui apartament nu reprezintă o povară imensă.

Chiar și cu creșterile din ultimii cinci ani, prețul apartamentelor din România este în continuare mic comparativ cu salariul mediu. În țările din jur, prețul locuințelor este mult mai mare, dacă nu chiar dublu, iar salariile nu sunt în același raport. Este adevărat că suprafața locativă este mai mică în România iar locuințele sunt de o mai proastă calitate, dar mulți români își pot permite un credit ipotecar și imobiliar pentru a avea casa lor.

3. Sistemul medical și de educație este gratuit la stat:

Chiar dacă sunt intens criticate, sistemul medical și cel de educație din România sunt gratuite și constituie un atu pentu confortul românilor. Dacă noi ar trebui să plătim pentru educație și sănătate, așa cum o fac americanii, nu am mai rămâne cu nimic dintr-un salariu.

Toate aceste sisteme gratuite se văd cel mai bine în criză, când oamenii devin extrem de vulnerabili din punct de vedere financiar și social.

4. România este o țară industrială și cu o forță de muncă care se poate trezi dimineața să meargă la job:

România este una dintre țările cel mai industrializate ale Europei, ponderea industriei în PIB fiind de 25%, față de o medie europeană de 17%. În Transilvania ponderea industriei în economie este de 40%, același nivel ca în Germania. În fiecare zi, 1 milion de români merg dimineața sau după-amiaza într-o fabrică și au rutina programului industrial. De aceea România poate atrage în continuare capacități industriale, chiar dacă nu lasă aici o valoare adăugată mare.

Grecia este dependentă în proporție de 80% de turism, iar într-o criză, această vulnerabilitate se vede.

5. România are în continuare resurse interne care, dacă ar fi exploatate, ar aduce creștere economică și noi locuri de muncă.

Agricultura, gazele și energia de care dispune România trebuie doar exploatate și pot produce instantaneu creștere economică, din care să fie plătite celelalte servicii. Degeaba avem gazele din Marea Neagră sau chiar din țară, dacă ele nu sunt exploatate, dacă jumătate din locuințe nu au gaze sau dacă nu există capacități chimice pentru prelucrare. România nu are suficientă forță internă pentru a exploata toate aceste lucruri și de aceea are nevoie de investiții străine în acest domeniu.

Agricultura, industria chimică, capacitățile energetice care trebuie înlocuite pot atrage zeci de miliarde de euro, din care pot să trăiască și firmele românești.

6. Rețeaua națională de internet și viteza ridicată constituie un punct forte pentru România.

Apariția acestei crize și trimiterea oamenilor să lucreze de acasă a scos în evidență rețeaua și viteza de internet, care ar putea atrage în viitor noi proiecte în IT și call-centere.

Nu multe țări din lume au această rețea de internet, iar marile companii încep să-și dea seama care sunt centrele unde-și pot localiza service-urile.

Cu puțină reclamă și cu exemplul a ceea ce s-a realizat în numai câteva săptămâni, când sute de miii de angajați din centrele IT au fost trimiși să lucreze de acasă, poate aduce în 2-3 ani peste 100.000 de noi locuri de muncă prin delocalizare din alte țări, unde infrastructura digitală nu este atât de bună, mai ales pentru lucrul de acasă. deși percepția este că în aceste centre salariile sunt mici, în realitate salariile depășesc nivelul mediu pe economie de 3.500 de lei, adică 750 de euro.

Asta ca să nu mai vorbim de salariile adevărate din IT, care depășesc 2.000 de euro.

România poate câștiga teren în IT, ceea ce va ridica și alte industrii.

7. Băncile din România sunt bine capitalizate, iar raportul dintre creditele acordate și depozitele atrase este de 70%:

Băncile din România au capacitate de creditare, având în vedere că depozitele bancare sunt mai mari decâ creditele acordate. În criza de acum 10 ani, creditele depășeau depozitele, raportul fiind de 120%, față de 70% cât este în prezent.

În Europa, creditele acordate sunt de peste trei ori depozitele atrase.

8. BNR are credibilitate pentru a asigura stabilitatea cursului valutar leu/euro și a menține dobânzile la lei la un nivel scăzut.

BNR este una dintre puținele instituții de stat care și-a menținut credibilitatea și care poate asigura în timp real stabilitatea sistemului bancar, stabilitatea pieței valutare și a pieței monetare.

În criză, această credibilitate este extrem de importantă, pentru că la ea se raportează toată lumea. Fiind o instituție conservatoare, BNR are mult mai multe instrumente directe și indirecte de a menține stabilitatea financiară a României și a nu lăsa lucrurile să scape de sub control când te lovește o criză atât de violentă și când panica cuprinde o întreagă societate. În cele două săptămâni de după declararea stării de urgență, retragerile de bani din sistemul bancar au fost de patru ori mai mari decât retragerile de sărbătorile de iarnă, iar sistemul a rezistat.

Deși au fost probleme de transport, cu aducerea valutei din străinătate, sistemul bancar a putut să onoreze și retragerile în euro sau dolari.

Stabilitatea cursului valutar și a dobânzilor la lei poate fi menținută, poate da guvernului un respiro de câteva luni, dacă nu chiar un an, pentru a reporni economia.

ÎN FINAL: România poate traversa această criză, dar trebuie să repornească businessul mai repede, pentru că fiecare zi înseamnă o pierdere de 500 de milioane de euro și deja s-au acumulat pierderi totale de 18 miliarde de euro.

Încă o lună în care economia este blocată înseamnă încă 15 miliarde de euro și încă 200.000 de oameni care rămân fără un loc de muncă, pe lângă 1 milion de oameni în șomaj tehnic.

Dar pentru acest lucru și mai ales pentru ce va urma, când ne vom confrunta cu criza adevărată, fără banii din șomaj tehnic, cu salariile tăiate pentru cei care mai au un job, cu disperarea patronilor care își dau seama că nu mai pot să-și deschidă afacerile, cu statul care nu mai are încasări, dar care trebuie să plătească facturi, România are nevoie de lideri, nu de un cor de bocitoare.

Corul de bocitoare este expresia folosită la ZF Live de Dragoș Anastasiu, președintele Camerei de Comerț Româno-Germană, ca o caracterizare a ceea ce se întâmplă acum la nivelul discuțiilor dintre guvern și mediul de business.

Fiecare parte se plânge, Guvernul că nu are bani, firmele că nu au lichidități și comenzi, dar niciun plan economic pentru viitor nu este pus pe masă.

Șerban Radu, unul dintre proprietarii lanțului de librării Cărturești, închis de această criză, spune că resimte cel mai mult nu închiderea afacerii, ci lipsa unor lideri care să arate un viitor.

Pentru Tiberiu Moisa, vicepreședinte al Băncii Transilvania, responsabil de IMM-uri, această criză reprezintă cea mai mare oportunitate pe care o are România din ultimii 30 de ani.

Numai să o folosească și să aibă cu cine.