Într-o perioadă în care aproape toate țările din lume au probleme uriașe legate de îmbătrânirea populației, există și câteva state unde numărul tinerilor este neobișnuit de mare

Schimbările demografice modelează profund evoluția lumii contemporane, influențând economia, politica și echilibrul global de putere. De la societăți dominate de tineri, marcate de instabilitate și migrație, până la state îmbătrânite care se confruntă cu presiuni economice și sociale, structura populației devine un factor decisiv. În același timp, perioadele de „dividend demografic” oferă oportunități de creștere rapidă, dar numai dacă sunt valorificate eficient.

Protestele care au zguduit guverne în Bangladesh, Iran, Nepal și Sri Lanka – pentru a numi doar câteva – au fost, în ultimii ani, asociate cu ceea ce demografii numesc o „explozie a tineretului” (youth bulge). Între timp, încetinirea creșterii economice din China și creșterea vertiginoasă a datoriei publice din Statele Unite sunt, în parte, consecințe ale îmbătrânirii populației.

În contrast, creșterea economică recentă din Brazilia, India și Vietnam reflectă un „dividend demografic” al populației active economic. O analiză The Conversation arată că tendințele demografice alimentează o parte dintre evenimentele care remodelează lumea. Dar ce sunt, mai exact, aceste fenomene legate de vârstă și de ce au un impact atât de puternic acum? Profesorul John Rennie Shor, de la Universitatea din Maryland, Baltimore County, a explorat aceste aspecte în detaliu în cartea publicată în 2024, „Demography and the Making of the Modern World”. Acesta a reușit să creioneze care sunt principalele dinamici demografice care schimbă lumea.

Populații tinere

O proporție ridicată a populației cu vârsta de 14 ani și sub este, în general, caracteristică țărilor mai sărace și reprezintă adesea o povară majoră pentru performanța economică. Acest lucru se observă în Angola, Niger și Somalia, unde între 45% și 50% din populație se încadrează în această categorie de vârstă – comparativ cu aproximativ 17% în Statele Unite.

O proporție atât de mare de copii mici înseamnă că un număr redus de persoane active susține un număr foarte mare de cetățeni care nu fac parte din forța de muncă – ceea ce duce la rate mai scăzute de economisire și la o creștere economică mai lentă. Țările aflate încă în fazele timpurii ale tranziției demografice de la natalitate ridicată la natalitate scăzută se confruntă adesea cu oportunități economice limitate.

Boomurile demografice, rezultate ale ratelor ridicate de fertilitate, sunt inevitabil urmate de o „explozie a tineretului”. Aceasta se definește printr-o proporție mai mare decât media de persoane cu vârste între 15 și 29 de ani. Acest fenomen este asociat cu o creștere a instabilității politice și cu riscul accentuat de violență politică.

Cercetările arată că țările în care peste 60% din populație are sub 30 de ani sunt de patru ori mai predispuse la izbucnirea conflictelor civile. Cercetarea „A Clash of Generations? Youth Bulges and Political Violence” analizează ipoteza conform căreia proporții foarte mari de tineri în populație crește riscul de violență politică. Pe baza unor modele statistice aplicate pe date internaționale din perioada 1950–2000, precum și pe date privind terorismul și revoltele (1984–1995), rezultatele confirmăaceastă legătură.

Cercetarea arată că prezența unui număr mare de tineri poate favoriza violența atât prin creșterea oportunităților (mulți tineri cu costuri reduse de implicare), cât și prin amplificarea motivațiilor (șomaj, competiție pentru resurse și „aglomerare” instituțională). Efectele sunt mai vizibile în regimuri autocratice, dar apar și în democrații consolidate. De asemenea, combinația dintre „youth bulge”, declin economic și extinderea educației superioare crește riscul de terorism, dar nu neapărat al revoltelor. În același timp, studiul sugerează că, în anumite condiții – mai ales atunci când natalitatea scade și raportul de dependență se reduce – cohortele mari de tineri pot contribui și la creștere economică.

Nu este, așadar, surprinzător că statele care au cunoscut proteste de masă recente au o pondere semnificativă a tinerilor. În Bangladesh, unde guvernul a fost răsturnat prin proteste în 2024, 53% din populație are sub 30 de ani. În Iran, unde protestele majore din ianuarie au fost reprimate brutal, proporția este între 50% și 60%. În Sri Lanka, scena unor proteste majore în 2022, 48% din populație are sub 30 de ani. Fenomenul nu este nou. Revoltele Primăverii Arabe din 2011–2012 își au originile în mare parte într-o creștere semnificativă a populației tinere din Orientul Mijlociu. În acea perioadă, populația sub 30 de ani din Egipt, unul dintre epicentrele revoltei, era de 60%–65%.

Boomurile demografice, rezultate ale ratelor ridicate de fertilitate, sunt inevitabil urmate de o „explozie a tineretului”. Aceasta se definește printr-o proporție mai mare decât media de persoane cu vârste între 15 și 29 de ani. Acest fenomen este asociat cu o creștere a instabilității politice și cu riscul accentuat de violență politică.

Atunci când economiile nu pot crea suficiente locuri de muncă pentru un număr mare de tineri, șomajul în rândul tinerilor educați generează frustrare și un sentiment de marginalizare politică, care poate duce uneori la metode violente de schimbare. Societățile cu procente ridicate de tineri – fie sub 15 ani, fie în contextul unei „explozie a tineretului” – pot avea și efecte globale importante. De exemplu, unul dintre factorii care determină noile fluxuri de migrație este lipsa oportunităților interne și promisiunea unor condiții mai bune în străinătate, mai ales în Africa și Orientul Mijlociu.

Dividendul demografic

Pe măsură ce populațiile tinere îmbătrânesc, poate apărea un fenomen numit „dividend demografic”. Acesta se produce atunci când crește proporția populației aflate în intervalul de vârstă activ economic (15–64 de ani). Între 1970 și 2000, creșterea economică rapidă din Asia de Est, Europa de Vest și SUA a fost legată de acest dividend demografic. Astăzi, țări precum Vietnam, unde 70% din populație are între 15 și 64 de ani, beneficiază de oportunități semnificative de creștere economică. Deși Africa Subsahariană se confruntă în prezent cu numeroase probleme, în parte din cauza unei populații foarte tinere, aceasta ar putea beneficia în viitor de un dividend demografic major.

Îmbătrânirea populației

Fereastra de oportunitate creată de dividendul demografic nu durează la nesfârșit. Odată cu creșterea speranței de viață, populația începe să îmbătrânească. China a depășit deja această etapă, iar Brazilia se apropie de finalul ei. În China, populația de peste 65 de ani va ajunge la 28% până în 2040 – mai mult decât dublu față de acum 15 ani. În țări foarte îmbătrânite, precum Japonia și Italia, persoanele de peste 65 de ani reprezintă deja între 25% și 30% din populație.

Acest fenomen poate avea efecte economice semnificative. O populație îmbătrânită poate încetini creșterea economică. În SUA, persoanele de peste 65 de ani reprezintă segmentul cu cea mai rapidă creștere și exercită presiuni asupra guvernului pentru extinderea beneficiilor de pensionare, ceea ce duce la transferuri masive de resurse de la populația activă, în scădere, către pensionari. În 1950, existau 16,5 angajați pentru fiecare beneficiar al sistemului de securitate socială; în 2023, acest raport a scăzut la 2,7.

Pe măsură ce populațiile tinere îmbătrânesc, poate apărea un fenomen numit „dividend demografic”. Acesta se produce atunci când crește proporția populației aflate în intervalul de vârstă activ economic (15–64 de ani). Între 1970 și 2000, creșterea economică rapidă din Asia de Est, Europa de Vest și SUA a fost legată de acest dividend demografic.

Un al doilea dividend demografic poate apărea dacă populația îmbătrânită deține suficiente economii și active pentru a le transmite generațiilor tinere. Totuși, acest transfer poate accentua inegalitățile. În majoritatea societăților îmbătrânite apar dezbateri intense privind modul în care statul ar trebui să finanțeze beneficiile unei populații vârstnice în creștere, din veniturile unei populații active în scădere. Soluții precum creșterea vârstei de pensionare, reducerea beneficiilor sau majorarea taxelor au costuri politice.

O lume în contracție

Pe măsură ce ratele natalității scad, reducerea populației unei națiuni devine o preocupare pentru elitele politice, care asociază adesea dimensiunea populației cu puterea. Acest lucru explică politicile pronataliste din China și Rusia, precum stimulentele fiscale pentru creșterea natalității. Chiar și în SUA există discuții privind creșterea ratei natalității. Totuși, guvernele au un control limitat asupra deciziei femeilor de a avea copii. Dimensiunea populației influențează și rivalitățile geopolitice. India se află într-o poziție favorabilă, beneficiind de un dividend demografic care ar putea dura încă câteva decenii. Până în 2100, populația Indiei ar putea ajunge la aproximativ 1,5 miliarde, în timp ce China ar putea scădea la 800 de milioane – o schimbare ce ar putea modifica echilibrul dintre cele două puteri. În același timp, populația Rusiei continuă să scadă din cauza natalității foarte reduse, ceea ce alimentează un sentiment de declin și pierdere a statutului de mare putere. Modul în care guvernele și societățile se adaptează la schimbările demografice este esențial: dividendele demografice pot fi irosite, iar populațiile îmbătrânite pot deveni o resursă, dacă sunt gestionate corect. Demografia este, fără îndoială, o forță majoră în lumea contemporană – dar nu reprezintă un destin inevitabil.

Teza „Demography is destiny … or not”, realizată de gerontologul de la Universitatea Oxford, Sarah Harper, subliniază că demografia are în centrul său factorii care determină schimbările populației – mortalitatea, fertilitatea și migrația – și modul în care aceștia interacționează. Demografia contemporană se împarte în trei domenii: analiza caracteristicilor populațiilor, studiul factorilor care le influențează și relația dintre aceste procese și mediile sociale, economice și culturale în care se manifestă.   

Traducere și adaptare: Oana Ioniță