Interesant este că oamenii nu au încredere în stat, în liderii politici și instituțiile publice, dar au încredere în companiile în care lucrează și în liderii cu care lucrează.

După decenii de pace, adică fără război, după decenii de capitalism, după decenii de dezvoltare a țărilor capitaliste, după decenii de globalizare și răspândire a capitalismului și a democrației, după decenii de educație și îmbunătățire a nivelului de trai, după un prim schimb de generație, acum lumea a intrat într-o nouă fază. Toată această liniște este dată peste cap, iar societatea trece de la polarizare către resentiment, spune Richard Edel-man, CEO al Edelman, una dintre cele mai mari companii globale în domeniul comunicării. Edelman realizează în fiecare an un barometru de încredere prezentat în ianuarie la Forumul liderilor globali, care se întâlnesc la Davos, în Elveția, pentru a discuta încotro se duce lumea. Conform barometrului de încredere Edelman 2025, temerile eco-nomice din lumea capitalistă s-au transformat în resentimente, 6 din 10 respondenți considerând că guvernele și mediul de afaceri le fac rău și servesc interese înguste. Resentimentul provine din patru factori-cheie, spune Edel-man. Lipsa de speranță pentru generația viitoare, adică există o credință că situația de astăzi va fi mai proastă în viitor în toate democrațiile occidentale; există o diferență de încredere condiționată de venit, adică cei cu venituri mici au mai puțină încredere în instituții decât cei cu venituri mari; există o lipsă de încredere fără precedent la nivel global în liderii instituționali; există o confuzie generală cu privire la informațiile credibile care se vehiculează în so-cietate. Oamenii cred mai puțin în autorități, în cei care conduc instituțiile publice, considerând că ceea ce fac ei este doar în folosul celor bogați și mai puțin în folosul întregii societăți. În schimb, și aici este un paradox, mediul de afaceri, companiile, în special companiile în care lucrează oamenii, beneficiază de o încredere mult mai mare în a face bine decât o au instituțiile publice. Marile economii globale – SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, Japonia – beneficiază de o încredere mai redusă din partea oamenilor, în schimb națiunile care vin din spate, de exemplu Chi-na, India, Emiratele Arabe Unite, beneficiază de o încredere mai mare. Cei bogați sunt văzuți ca fiind una dintre problemele de astăzi, pentru că majoritatea oamenilor consideră că aceștia evită să-și plătească partea lor echi-tabilă de impozite, spune Edelman. Oamenii dau vina pe egoismul celor bogați pentru multe dintre problemele de astăzi, se arată în barometrul de încredere Edelman 2025. Cam de aici pornim astăzi, într-o lume în care sistemul politic tradițional, sistemul de guvernare actual este din ce în ce mai contestat, iar pe acest fond au apărut curente noi sau au reînviat curente vechi – suveranism, populism, naționalism, misticism etc. La americani a câștigat capi-talismul naționalist și suveranist al lui Donald Trump. În Europa câștigă curentul naționalist, populist, extremist (afară cu străinii din țara noastră). Capitalismul din democrațiile occidentale este contestat și criticat, pentru că a polarizat societățile: cei bogați au devenit și mai bogați, cei săraci au rămas săraci sau au devenit și mai săraci, iar clasa de mijloc, care a stat la baza dezvoltării și creșterii societăților și economiilor mondiale după Al Doilea Război Mondial, a fost spulberată de globalizare. În România de astăzi, unde asaltul curentului suveranist, populist, naționalist, cu accente mistice, este la început, nemulțumirile cred că sunt mai puțin legate de nivelul de trai și mai mult de lipsa de autoritate, de educație a liderilor politici actuali, de lipsa de încredere în instituțiile publice, de lipsa de încredere în cei care conduc statul în a face ceva pentru țară, pentru cei mai mulți. Merge mai puțin, la ora actu-ală, să închizi gura cu majorări de salarii și pensii, cu zahăr, cu ulei, cu găleți etc. Oamenii vor să vadă că cei din frunte pot să facă ordine în societate, pot să facă ordine în stradă, pot să facă ordine în educație și în sănătate, pot să lucreze pentru România. De asemenea, oamenii vor să vadă și să audă de la conducători, de la liderii politici, o re-torică naționalistă care să arate în vorbe (în fapte mai vedem) că apără interesul național. Iar modelul Viktor Orbán, premierul Ungariei, modelul Vladimir Putin sunt cele mai la îndemână pentru a fi date ca exemplu. Diaspora, cu cei 4-5 milioane de români, a trecut de la o forță economică – sunt cei mai mari investitori în România prin miliardele de euro trimise și aduse în țară – spre o forță politică, care se simte, ironic, mai atașată de valul suveranist, naționalist etc. Confruntați cu neintegrarea în societățile unde locuiesc și lucrează, confruntați cu eticheta de imigranți, de străini în continuare în țările unde s-au stabilit, cei din Diaspora încearcă să se agațe de acest curent, chiar dacă globalizarea, deschiderea granițelor, deschiderea economiilor le-a adus o viață mai bună decât dacă ar fi rămas în țară. Nici țările occidentale unde au ajuns nu sunt cele care au crezut că sunt când au plecat, nici evoluția României „din țară” nu este cea pe care s-ar fi așteptat să o fie. Așa că toată lumea este nemulțumită. Liderii și par-tidele tradiționale, care împreună au fost la putere, doar schimbându-se între ei, nu par să mai aibă nimic nou de oferit, așa că lumea își îndreaptă privirea către altcineva, cel puțin din punct de vedere politic. Vom vedea unde ne va duce acest val. Poate ar fi fost mai bine să ne fi prins valul suveranist, naționalist etc. cu un PIB de 500 de mil-iarde de euro, nu 350-380 de miliarde de euro cât este acum, cu un salariu mediu de 1.500 de euro și nu 1.000 de euro, cu un salariu minim de 700 de euro și nu 400 de euro. Ar fi fost ideal să mai avem încă un deceniu de creștere economică susținută, de un capitalism mai puțin contestat etc.Totuși, chiar dacă oamenii nu cred în liderii politici, în instituțiile publice, cred în companiile în care lucrează și în liderii cu care lucrează.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)