Inteligența artificială: science-fiction sau un drum inevitabil?

Într-un dialog ilustrat de companie, roboții care folosesc tehnologie avansată, pe nume Bob și Alice, utilizează un cod pentru a-și perfecționa propria limbă. Ceea ce este interesant este faptul că roboții AI funcționează pe principiul recompensei și urmăresc beneficiul într-o acțiune, atitudine pe care o putem observa și la oameni. Chiar dacă astfel de știri nu atrag de obicei atenția, proiectul celor de la FAIR ridică anumite semne de întrebare, legate mai ales de faptul că un robot ar putea pretinde, în anumite situații, că e de fapt un om.

Cercetătorii în domeniul inteligenței artificiale din lumea întreagă lucrează de ceva vreme la aspectele complexe ale ideii de negociere, pentru că aceasta e extrem de importantă pentru viitorul tehnologiei. Unul dintre obiective ar fi acela de a putea ”trimite“ roboți personali pe internet pentru a se ocupa de lucruri de care noi nu mai avem timp, așa cum ar fi rezervarea unui hotel sau chemarea unui instalator. Dar nimeni nu vrea să plătească un preț mai mare decât cel al pieței, așa că e firesc să mai negociezi tariful.

Există atât de mulți oameni care lucrează pe acest segment, încât există chiar și o olimpiadă pentru aceștia: ediția a opta a Competiției Internaționale a Agenților Automatizați de Negociere s-a desfășurat în Melbourne, Australia, în  luna august.
După cum au arătat cercetătorii de la Facebook, roboții de azi pot efectua sarcini simple și pot interacționa cu oamenii, dar limbajul lor nu conține încă nuanțe. Pentru a ajunge acolo, roboții ar trebui să parcurgă etapele pe care le parcurgem și noi: să realizeze un model mental al celui cu care interacționează, să anticipeze reacții, să citească dincolo de mesajul transmis, să comunice într-un limbaj fluent și să mai joace, din când în când, la cacealma. Iar inteligența artificială a celor de la Facebook a trebuit să facă toate aceste lucruri pe cont propriu: cercetătorii au scris un cod bazat pe tehnologia machine learning, iar apoi au lăsat robotul să exerseze cu oameni și cu alți roboți.

Acesta a fost momentul în care lucrurile au ieșit din tipar.

În primul rând, oamenii cu care exersa robotul nu știau că vorbesc cu o mașină. în timp, roboții au început să obțină înțelegeri mai bune decât oamenii, dar au făcut asta mințind. ”Acest comportament nu se regăsea în limbajul pe care cercetătorii noștri l-au programat“, au scris reprezentanții Facebook pe blogul companiei. ”Totuși, robotul a descoperit că minciuna este o metodă eficientă de a-și atinge scopurile.“

Lucrurile au început să se precipite atunci când roboții din proiectul FAIR au început să dezvolte propriul lor limbaj pentru a termina sarcinile mai repede. Reacția celor de la Facebook a venit prompt: ei au modificat codul pentru a-i obliga pe roboți să folosească doar limba engleză. ”Interesul nostru era să avem roboți care pot comunica cu oamenii“, a explicat unul dintre cercetători.

DINCOLO DE LIMBAJUL DE PROGRAMARE.

În afara laboratoarelor Facebook, alți cercetători lucrează pentru a ajuta roboții să înțeleagă emoțiile umane, un alt factor extrem de important în cadrul procesului de negociere. Atunci când vinzi o casă, spre exemplu, vrei să afli cât de mult s-a atașat cumpărătorul de casă pentru a putea stabili prețul. Rosalind Picard de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) este unul dintre liderii din acest domeniu, pe care ea îl numește programare emoțională. Cercetătoarea a și pus bazele unei companii, Affectiva, ce antrenează roboți în detectarea emoțiilor prin analiza expresiilor faciale și a reacțiilor fiziologice. Până acum, sistemul a fost folosit pentru a-i ajuta pe cei din publicitate să afle cum reacționează oamenii la anumite reclame prezentate. O companie din Rusia, Tselina Data Lab, lucrează la un software de citire a emoțiilor care poate detecta atunci când oamenii mint.

China a mers un pas mai departe, începând să folosească la scară largă inteligența artificială și sistemele de recunoaștere facială pentru a încerca să descopere potențiali infractori. O parte din tehnologie este furnizată de compania Cloud Walk din Guangzhou. Aceasta dezvoltă un sistem de recunoaștere facială, dar și tehnologie care urmărește mișcările unei persoane. în funcție de locul în care subiectul merge, dată și oră, sistemul încearcă să estimeze care este riscul ca persoana respectivă să comită o infracțiune. De exemplu, cineva care cumpără un cuțit de bucătărie nu atrage atenția. Dar dacă apoi merge și cumpără un ciocan și un sac, riscul ca acea persoană să comită o infracțiune crește, potrivit unui purtător de cuvânt al Cloud Walk. Un alt exemplu binecunoscut de tehnologie artificială este AlphaGo, un program dezvoltat de Google, care prin cele patru victorii contra unui campion de Go a intrat în istoria omenirii așa cum a făcut-o și Deep Blue, al IBM, cu meciurile contra marelui șahist Garri Kasparov.

Una din tehnicile de învățare ale lui AlphaGo a reinventat deja unele servicii online ale Google și ale altor companii mari de internet, ajutând printre altele la identificarea imaginilor, la recunoașterea comenzilor vocale, la îmbunătățirea rezultatelor căutărilor. O altă tehnică de învățare este folosită la roboții experimentali ai Google și în cercetările universităților de renume. Inteligența artificială a mai fost testată în jocuri; în 1997, supercomputerul Deep Blue l-a înfrânt pe Kasparov, campionul mondial la șah de atunci. într-unul dintre meciuri, maestrul chiar s-a declarat agasat de agresivitatea cu care juca computerul. Prin Deep Blue, programatorii au construit un sistem care încerca să analizeze fiecare deznodământ posibil al fiecărei mutări posibile. însă Go este un joc cu mult, mult mai complex decât șahul. Toate configurațiile posibile, o bază imensă de date, ar copleși orice supercomputer, oricât de puternic ar fi el. De aceea, pentru o victorie cu un jucător uman era nevoie de tehnologii revoluționare, iar AlphaGo le are. Deep Blue poate să bată un maestru șahist, dar n-ar face față unui copil de trei ani la aranjatul unor figuri geometrice.