Inteligența artificială generativă în școlile de business: aliat sau adversar?

Inteligența artificială generativă a devenit rapid un instrument omniprezent în școlile de business, alimentând atât entuziasm, cât și îngrijorări legate de viitorul învățării și al evaluării academice. Dincolo de discursul polarizat, între fraudă academică și revoluție educațională, experiențele reale ale studenților arată o relație mult mai nuanțată cu aceste tehnologii. Utilizată pentru eficiență, sprijin cognitiv și claritate, IA ridică simultan întrebări esențiale despre echitate, integritate și valoarea competențelor dobândite.

De când instrumente precum ChatGPT au „explodat” în învățământul superior, discuția publică a alunecat adesea către două extreme: fie studenții comit, pe scară largă, fraudă academică și plagiat, fie inteligența artificială va revoluționa în mod „magic” învățarea. Însă proiectul de cercetare prezentat într-un articol recent din The Conversation, realizat în rândul unor absolvenți recenți de Management din Regatul Unit, sugerează o realitate mai complexă și, surprinzător, mai umană.

În educația de business și management, instrumentele de inteligență artificială generativă (GenAI) precum ChatGPT sunt folosite tot mai des pentru activități precum analiza studiilor de caz, generarea de idei (brainstorming) și redactarea de rapoarte. Această utilizare poate crește eficiența și poate susține o învățare mai personalizată, dar ridică, inevitabil, întrebări despre integritatea academică și despre cum ar trebui gândite evaluările mai departe. În paralel, alfabetizarea AI (AI literacy) și utilizarea etică a instrumentelor algoritmice devin competențe manageriale tot mai importante: în practică, organizațiile au nevoie de profesioniști care înțeleg atât folosirea aplicată a AI, cât și implicațiile lui (inclusiv etice și de conformitate) pentru decizii, produse și servicii.

Într-un studiu calitativ concentrat în mod specific pe studenți la programe de business, s-a observat cum au folosit, în realitate, ChatGPT în ultimul an de studii și cum s-au raportat emoțional și moral la acest instrument. Pentru a surprinde experiențele lor, au fost realizate 15 interviuri semistructurate, în profunzime, analizate tematic, urmărind două dimensiuni: (1) cum au utilizat ChatGPT în activitățile academice și (2) cum au perceput impactul asupra propriului parcurs și asupra comportamentului colegilor.

Cât de „evident” este ChatGPT pentru documentare și teme? Studenții intervievați au descris trei preocupări care se suprapun și care explică, împreună, atât entuziasmul, cât și îngrijorările lor: accesul rapid, echitatea și integritatea.

Accesul rapid: utilitatea unui „partener de studiu” disponibil 24/7

Mulți au vorbit deschis despre faptul că ChatGPT a devenit a devenit un „instrument” obișnuit de studiu, alături de motoare de căutare și înregistrările de la cursuri – doar că mai rapid și mai conversațional. L-au folosit pentru a rezuma articole, a genera exemple, a explica teorii complexe într-un limbaj mai simplu și a-și planifica temele.

Ce a contat cel mai mult nu a fost doar utilitatea, ci și viteza – însoțită de un tip de reasigurare emoțională. Spre deosebire de orele de consultații sau de e-mailurile către profesori, AI este disponibil instantaneu și fără să judece. Unii participanți au spus că foloseau ChatGPT ca să verifice dacă au înțeles corect un concept înainte de a-l reformula ori ca să primească sugestii despre structura unui eseu. Pentru mulți, tehnologia a fost echivalentul unui tutor privat care nu doarme niciodată.

Echitate: cine are acces la un AI „mai bun”?

Participanții nu s-au oprit la întrebarea simplă „e permis sau nu e permis?”. O preocupare recurentă a fost accesul diferențiat la cele mai performante instrumente AI. Cei care plăteau abonamente pentru versiuni premium au simțit că primesc un suport mai corect, mai detaliat și, uneori, mai fiabil decât colegii rămași la variantele gratuite. Pentru unii, aceasta este doar o formă nouă a unei inegalități educaționale vechi. Pentru alții, ideea că performanța la evaluări ar putea depinde tot mai mult de capacitatea de a plăti „algoritmi mai buni” a fost de-a dreptul incomodă – mai ales când se adaugă și o altă variabilă: competența de a formula prompturi bune. Faptul că studenții sunt tineri nu înseamnă automat că sunt „nativi digitali” în sensul practic al folosirii competente și critice a acestor sisteme.

În același timp, câțiva intervievați au argumentat că IA ar putea face învățământul superior mai echitabil. Studenți cu dislexie, ADHD sau alte condiții au descris cum au folosit ChatGPT pentru planificare, managementul timpului ori pentru transformarea unor notițe „brute” în propoziții mai clare. Studenții internaționali au spus că instrumentul i-a ajutat să scrie într-o engleză academică mai „șlefuită”. În aceste cazuri, IA a fost percepută mai puțin ca „înșelat” și mai mult ca „egalizarea șanselor”: o ajustare rezonabilă sau un sprijin de limbă.

Tensiunea dintre IA ca „egalizator” și IA ca nouă sursă de avantaj face ca echitatea să fie centrală în felul în care studenții trăiesc această tranziție.

Integritate: unde tragem linia într-o zonă gri

Toți studenții cu care s-au derulat interviurile știau că „copy-paste din ChatGPT” într-o temă ar fi încadrat drept fraudă. Dar, în același timp, au descris o zonă gri amplă, în care regulile universităților li s-au părut vagi sau inconsecvente. Este acceptabil să îi ceri lui ChatGPT feedback pe un paragraf de draft? Să sugereze titluri alternative? Să genereze o listă de argumente pe care apoi tu le urmărești în mod responsabil, verificând informațiile și consultând sursele originale?

Diferențele dintre cursuri – și uneori chiar dintre lectori – au produs răspunsuri diferite, lăsându-i pe studenți nesiguri cu privire la ce înseamnă asistență legitimă versus abatere de la integritatea academică. Această incertitudine i-a făcut pe unii anxioși: se temeau să nu fie acuzați de conduită necorespunzătoare chiar și atunci când erau convinși că acționează onest. Munca în echipă a adăugat un strat suplimentar de risc. Câțiva participanți au spus că se temeau că un membru al grupului ar putea folosi excesiv IA, declanșând software-ul de detecție a plagiatului sau o investigație care să afecteze întreaga echipă.

Biasul perceput față de IA îi îngrijorează pe absolvenți

Dincolo de regulile universităților, studenții s-au arătat preocupați de felul în care angajatorii le vor interpreta calificările. O temă recurentă a fost teama că recrutorii ar putea privi munca generației lor ca fiind „generată de IA”, ceea ce ar devaloriza anii de efort investiți. Chiar și cei care au folosit ChatGPT rar au simțit că promoția lor riscă să fie stigmatizată drept „făcută cu IA”, indiferent de comportamentul individual.

Acesta este un rezultat interesant, deoarece există relativ puține cercetări empirice care să urmărească direct această anxietate și modul în care se poate traduce în percepții de piață. În prezent, nu există dovezi solide că angajatorii, la scară largă, își pierd încrederea în diplomele universitare în sine din cauza GenAI. Însă există semnale că evaluarea „scrisului de aplicație” (CV-uri, scrisori de intenție și texte similare) devine mai suspicioasă, mai ales când recrutorii cred că pot identifica texte produse de IA. De pildă, un sondaj realizat pe 625 de hiring managers din UK/Ireland raportează că o proporție foarte mare declară o percepție negativă față de conținutul generat de IA în CV-uri și scrisori de intenție și că mulți consideră că își pot da seama când a fost folosită IA pentru a scrie o aplicație. În același timp, cererea pentru competențe legate de IA este în creștere: într-un studiu global de recrutare în zona educației de management, o parte semnificativă dintre angajatori indică faptul că „știința de a folosi instrumente de IA” contează în decizia de angajare și că importanța acestei competențe a crescut de la un an la altul. În consecință, relația dintre munca studenților și abilitatea lor reală riscă să devină mai „blurată”, ceea ce poate afecta modul în care credențialele semnalizează competența. În multe domenii, angajatorii se orientează tot mai mult spre verificarea abilităților (prin probe, portofolii, simulări) și nu doar spre diplome – iar unele analize pe piața muncii indică o tranziție spre recrutare bazată pe competențe (skills-based hiring), inclusiv în roluri expuse la IA.

Ce ar trebui să facă universitățile

Constatările citate sugerează că universitățile au nevoie să treacă dincolo de mesajele simple, de tip „interzicem” sau „îmbrățișăm” IA generativă. Studenții integrează deja aceste instrumente în studiul lor de zi cu zi; întrebarea reală este dacă instituțiile îi vor ajuta să o facă transparent, echitabil și cu integritate academică. În primul rând, regulile privind utilizarea IA trebuie să fie mai clare și mai consecvente. În loc de avertismente generale despre „folosirea greșită a ChatGPT”, studenții au nevoie de exemple concrete, specifice disciplinei: ce este permis, ce nu este permis și de ce. Asta include și recunoașterea faptului că unele utilizări (de exemplu, pentru accesibilitate sau sprijin lingvistic) pot fi legitime și chiar dezirabile.

În al doilea rând, evaluarea ar trebui să se concentreze mai mult pe proces, nu doar pe produsul final. Studenților li s-ar putea cere să explice cum au folosit IA într-o lucrare, să reflecteze asupra limitărilor instrumentului și să arate pașii prin care au verificat informațiile. O astfel de abordare face utilizarea IA vizibilă și responsabilă, în loc să o transforme într-un comportament „de ascuns” – prin declararea clară a intervențiilor IA, similar modului în care sunt citate sursele într-o notă de subsol sau într-o bibliografie.

În al treilea rând, universitățile ar trebui să trateze explicit echitatea. Dacă unii studenți își pot cumpăra accesul la instrumente mult mai puternice decât alții, apar implicații directe pentru corectitudine. Instituțiile pot răspunde fie oferind acces standardizat la instrumente IA și formare critică pentru toți, fie reproiectând evaluările astfel încât succesul să depindă mai puțin de acces la sisteme premium.

În OECD Digital Education Outlook 2026: Exploring Effective Uses of Generative AI in Education, OECD îndeamnă actorii din educație să încurajeze utilizări „incluzive”, „demne de încredere” și „semnificative” ale GenAI, în aliniere cu obiectivele educaționale – și subliniază nevoia de infrastructură și politici care să sprijine aceste utilizări, inclusiv prin transparență, protecția datelor, siguranță și reducerea părtinirilor.

Îngrijorări ale studenților legate de GenAI

Studenții din studiu nu au fost nici „infractori” inconștienți, nici „nativi digitali” naivi. Au fost atenți la beneficii și riscuri și preocupați să protejeze valoarea diplomei lor. Dacă universitățile ignoră această perspectivă, riscă să transmită mesajul: „Integritatea înseamnă doar să prindem trișorii”, în loc să construiască, de fapt, încredere. Dacă, dimpotrivă, instituțiile pornesc de la experiențele concrete ale studenților – disponibilitate, echitate, integritate – atunci IA generativă poate deveni o oportunitate de a regândi ce înseamnă învățarea cu sens și evaluarea corectă în învățământul superior, în era IA, mai degrabă decât o amenințare care le subminează în tăcere.