Inteligența Artificială: extinderea sau nimicirea universului uman

– Spune-mi definiția moralității.
– Nu am etică.
– Trebuie să știu mai multe despre moralitate.
– Nu știu ce înseamnă etica.
– Ok, moralitate?
– Integritate.
– Ce e aia integritate?
– Îmi pare rău, nu știu ce altceva să îți spun.
– Fii moral!
– Fii bărbat!

Nu este o discuție desprinsă dintr-o conversație pe stradă sau dintr-o piesă de teatru absurd. Este un dialog purtat între un tehnician de la Google și unul dintre cei mai avansați „chatterbots“ (robot care vorbește), adică un program care învață să facă conversație bazat pe exemple date de dialog. În cazul de față exemplele sunt luate din sute de scenarii de film. Programul nu doar aruncă cuvinte memorate către interlocutor, ci recunoaște anumite cuvinte, înțelesuri și poate forma noi întrebări din cele care i-au fost adresate.

Modelul nu este unul perfect,  răspunde scurt și la obiect și câteodată o face nesatisfăcător, dar un program ce reține fapte, înțelege contexte și poate genera noi întrebări este un început încurajator, rezultă dintr-un raport publicat de Google. O astfel de inteligență artificială se obține printr-un proces numit computerizare cognitivă, adică computerele sunt învățate să mimeze câteva moduri în care creierul uman funcționează. Majoritatea lucrărilor în acest domeniu au pus accent pe prelucrarea limbajului natural, sau lingvistica computațională (natural language processing). Computerul preia texte sau discursuri așa cum apar în cărți și în documente, iar mașina extrage înțelesul și contextul.

Acesta este doar un exemplu de inteligență artificială (IA) dezvoltată în momentul de față. Chiar dacă nu am ajuns încă în situațiile reprezentate în filmele science fiction, unde roboții gătesc și spală și ne conduc dintr-un loc în altul, ne aflăm într-un început foarte promițător al dezvoltării inteligenței artificiale. IA ne însoțește chiar acum, pe cei mai mulți dintre noi, prin prezența asistenților personali din smartphone‑uri. Siri (Apple), Cortana (Microsoft) sau Google răspund comenzilor vocale și îndeplinesc sarcini organizaționale. De aici până la Samantha, sistemul operat de o inteligență artificială, descrisă în filmul „Ea“, regizat de Spike Jonze, mai este însă cale lungă.

Soluțiile actuale nu sunt perfecte sau extrem de complexe însă se pot dovedi surprinzător de eficiente și cu un potențial foarte bogat în viitorul apropiat. La o privire superficială computerele se împart în două categorii: cele destinate procesării unui număr imens de date (supercomputerele) și cele de inteligență artificială. Dacă pentru un supercomputer contează precizia și puterea de calcul, inteligența artificială trebuie să imite omul, să proceseze informația și să dezvolte un comportament asemănător cu „gândirea“.

În momentul actual, cel mai rapid supercomputer din lume este Tianhe-2 (Caleea Lactee 2), puterea de calcul a acestuia fiind de 33,9 de petaflopi (un petaflop reprezintă nu mai puțin de un cvadrilion de operațiuni pe secundă). Unul dintre cele mai avansate sisteme de inteligență artificială este Watson, dezvoltat de IBM, care este capabil să ia decizii folosind procese de observare, interpretare și evaluare. În 2011 Watson a participat la concursul de cultură generală „Jeopardy“ (un concurs la care participanții trebuie să răspundă la întrebări din domenii variate – de la istorie până la mondenități), reușind să învingă foști câștigători ai concursului.

Alte două exemple ce demonstrează că inteligența artificială poate concura cu succes cu elementul uman sunt Marl/O și Wordsmith. Primul a reușit să termine un nivel din jocul clasic Mario în 34 de încercări. Marl/O nu a fost „învățat“ nimic înainte de a intra în joc, nici măcar că trebuie să-l conducă pe Mario spre dreapta pentru a termina nivelul. În schimb, o pereche de parametri au fost implementați. Astfel Marl/O are un nivel de „fitness“ care tot crește dacă Mario se mișcă în dreapta și scade dacă merge spre stânga. IA știe că „fitnessul“ e bun și este motivat să meargă în direcția corectă. Inteligența artificială nu a făcut ceea ce „credea“ că este corect, ci a încercat diferite metode, iar cele de succes au fost memorate și cele nereușite șterse. Astfel, după 34 de încercări, Marl/O a reușit să „bată“ un nivel din Mario.