Înțelepciunea mulțimii

“Proști, dar mulți”, îi răspunde Lăpușneanu vornicului Moțoc, care a pus în balanță stupizenia gloatei cu calitatea sa de mare boier și poziția de “tehnocrat”. E vorba deci de o ecuație în care intră calitatea și cantitatea. Nu ne interesează rezolvarea pe care i-a dat-o Negruzzi, ci faptul că, în general, mulțimea este considerată proastă. Dacă nu vă place Negruzzi, vin cu o altă referință: agentul K din filmul “Men in Black” exprimă cam aceeași idee: “A person is smart. People are dumb”. Să recunoaștem că ne plac indivizii inteligenți, experții adevărați, elitele și, deși nu e tocmai corect politic, disprețuim “mulțimea”. Cei dintâi par mult mai abilitați să conducă societatea, iar mulțimea face numai boacăne.

Cam aceasta era și viziunea lui Sir Francis Galton, un om de știință polivalent de la sfârșitul secolului 19, care s-a ocupat printre altele de statistică și studiul eredității. Una dintre ideile sale era încrucișarea controlată (breeding) care să producă indivizii inteligenți ce vor forma elitele capabile să conducă societatea. Dar curiozitatea sa pentru ereditate și firea umană l-au purtat într-o zi la un târg de animale din apropierea orașului în care locuia (Plymouth, în vestul Angliei). Printre atracțiile târgului era un concurs în care participanții trebuiau să estimeze greutatea unui bou după tăiere și tranșare. Cel care era cel mai aproape de rezultatul exact primea ca premiu toată carnea. Fiindcă s-au strâns vreo 800 de participanți (fermieri, măcelari și mulți gură-cască), Galton a împrumutat biletele după terminarea concursului, în ideea de a face niște calcule statistice. Printre altele, a calculat și media estimărilor, iar rezultatul l-a uimit: se potrivea perfect cu greutatea cântărită în concurs.

Într-unul din episoadele seriei de popularizare a științei realizată de BBC (“The Code”), matematicianul Marcus du Sautoy prezintă un experiment asemănător. A îndesat 4.510 bombonele într-un borcan mare, după care a purtat borcanul prin diverse locuri și a obținut 160 de estimări privind numărul bomboanelor. Estimările variau între 400 și 50.000, dar media lor a fost incredibil de apropiată de rezultatul corect: 4.514,89. Sautoy recunoaște în aceste rezultate “înțelepciunea mulțimii” (the wisdom of the crowd), cea pe care prea adesea o disprețuim.

Există însă și exemple mai complexe din lumea reală, cum este cazul submarinului american Scorpion, care a dispărut în apele Atlanticului de nord în anul 1968. Pentru a afla ce s-a întâmplat cu submarinul, un ofițer al marinei (John Craven) a preferat o abordare mai specială. În loc să adune câțiva experți care să evalueze toate datele și să aproximeze o poziție, a adunat o echipă mai largă compusă din oameni cu specializări diferite (matematicieni, specialiști în submarine, oameni de pe vase de salvare) și le-a furnizat un set de scenarii posibile. În loc să le ceară să se consulte și să furnizeze un rezultat, a cerut fiecăruia în parte să se exprime asupra scenariului cel mai plauzibil. Ba chiar a și stabilit pariuri, cu sticle de Chivas Regal ca premii. De data aceasta nu se mai putea aplica o simplă medie, așa că Craven a aplicat asupra rezultatelor niște formule matematice mai sofisticate (bazate pe teorema lui Bayes) și a agregat un scenariu nou, care nu mai corespundea niciunuia dintre cele inițiale. Scorpion a fost găsit la mai puțin de 200 de metri de locul indicat de scenariul final.

Sigur că nu-i atât de simplu. Inteligența mulțimii se manifestă doar în anumite condiții, iar studiile actuale încearcă să le identifice. În exemplele pe care le-am prezentat, nivelurile de expertiză sunt fie irelevante (ca în cazul borcanului cu bomboane), fie diverse (ca în celelalte). Comunicarea în cadrul grupului nu apare în niciun caz, dar se consideră că poate fi benefică doar dacă este limitată. În primele cazuri e vorba de estimări cantitative relativ simple, dar cazul submarinului este mai interesant, pentru că scenariile furnizau extrem de puține date (nimic despre adâncime și viteza de deplasare), așa că s-a mers tot pe ghicite. Oricum, în toate cazurile rezultatul grupului a fost mai exact decât oricare rezultat individual.

S-ar părea că este vorba de excepții, dar de fapt e mai degrabă regula. Înțelepciunea mulțimii face bursa să funcționeze, societatea se bazează pe ea, iar internetul a valorificat-o la maximum: motoarele de căutare o folosesc, Wikipedia i se datorează, știrile din Digg.com sunt ordonate de public, iar exemplele sunt nenumărate. Se pare că Vodă Lăpușneanu a făcut oleacă de crowdsourcing.