„Instabilitatea economică devine regula și nu excepția”

În contextul evoluțiilor globale  – deglobalizare, conflict între marile blocuri economice, efectele tot mai pregnante ale schimbărilor climatice – instabilitatea economică devine regula, și nu excepția, crede Bogdan Ion, country managing partner la EY România și Moldova și chief operating officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală. În aceste condiții, atât firmele în plan micro, cât și țările ar trebui să aibă planuri gândite pentru mai multe scenarii, pentru că nu-și pot permite să fie surprinse nepregătite.

La nivel de țară, România va trebui să își găsească calea prin care să administreze complexitatea geopolitică ca și vecin al Ucrainei, dar și o segmentare diferită a lumii, cu o schimbare a relațiilor între marile puteri, emergența middle powers la nivel global, dar și un intervenționism și mai accentuat legat de asigurarea stocurilor în sectoare critice, «naționalismul» legat de tehnologii cheie, politica de autonomie și agenda green ale UE”, consideră Bogdan Ion, country managing partner la EY România și Moldova, care este și chief operating officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală. Iar a ne găsi calea înseamnă să contribuim activ și la agenda de business europeană și globală și a crea argumente suplimentare pentru a investi în România, pentru că deglobalizarea nu înseamnă dispariția businessurilor globale, ci organizarea lor diferită la nivel regional astfel încât să răspundă provocărilor curente – deglobalizarea sau regionalizarea businessurilor nu se va întâmpla de la sine în România, explică șeful EY. Dar care sunt provocările care se conturează la orizont în contextul războiului de la graniță în raport cu atuurile României?

„România nu se află printre țările cu un grad foarte ridicat de dependență de importurile de energie din Rusia și poate să facă pași importanți către o securitate energetică mai avansată prin proiectele din bazinul Mării Negre, dar și prin investiția în noi surse de energie.” Totodată, un alt atu este faptul că România are o infrastructură IT&C de calitate și un ecosistem puternic de business services. Iar expunerea directă a economiei și sistemului bancar la piețele din Rusia și din Ucraina este relativ limitată. Însă, există evident efecte negative legate de disponibilitatea unor materii prime pentru industria mobilei, industria constructoare de mașini și zona construcțiilor. O întrebare care apare în contextul tensiunilor geopolitice este cum poate atrage România o parte din afacerile care se relochează din Rusia sau Ucraina? „Relocarea firmelor multinaționale din Rusia și Ucraina reprezintă un context concret în care România ar trebui să se afle printre destinațiile favorite, pe baza unei oferte concrete prezentate potențialilor investitori”, crede Bogdan Ion. În termenii comerțului global, Rusia și Ucraina sunt exportatori-cheie de metale (fier, oțel, nichel și paladium), produse alimentare (semințe și ulei de floarea soarelui, grâu, orz, porumb și fructe de mare), fertilizatori, într-o măsură mai mare decât exportul lor de petrol, cărbune și produse derivate. Iar strategia industrială a României poate lua în considerare aceste tendințe, într-un context regional, dar și global, unde decarbonizarea joacă un rol important. Sectorul serviciilor globale (GBS) care susține activitatea multinaționalelor, centrele de cercetare dezvoltare, sectorul IT&C, automotive sunt sectoare importante care în caz de relocare vor conduce la crearea unor  sinergii și lanțuri de valoare noi în România, de asemenea. În plus, agricultura, sectorul logistic și al infrastructurii de transport sunt și acestea domenii care stimulate, pot rapid să beneficieze de tendințele curente.

„Câteva acțiuni care pot fi întreprinse pentru a susține potențiala relocare a businessurilor multinaționale în România sunt reinventarea Agenției de Investiții Străine, simplificarea procedurilor și reducerea timpului pentru obținerea documentelor necesare pentru imigrarea persoanelor din afara UE (în prezent durează aproximativ 6-7 luni n.red.), ajustarea Schemelor de Ajutor de Stat disponibile (HG 332 și HG 807) pentru a putea răspunde mai rapid și mai relevant nevoilor investitorilor și afacerilor ce se relochează, inclusiv din perspectiva principiului începerii de investiții (conform căruia aprobarea finanțării trebuie emisă înainte ca investiția sau recrutarea să înceapă – acest flux nu ajută în contextul relocării în timp de criză). O posibilă soluție ar putea fi postvalidarea investițiilor în scopul acordării de ajutor de stat.” Pentru a stimula investițiile străine (inclusiv relocări de active și personal), este nevoie de proactivitate și sprijin guvernamental, atât la nivel central cât și la nivel local, precum și de instrumente și stimulente adaptate noului context și nevoilor investitorilor susține șeful EY România.Din mai multe puncte de vedere, România este într-o situație economică relativ mai bună în acest moment decât anterior crizei economice din 2008, iar Europa este mai puternică și unită decât anterior începerii crizei din Ucraina, în opinia sa. Planul Național de Redresare și Reziliență, deja celebrul PNRR, decis la nivel european și care ar urma să fie aplicat în România, este un cadru financiar care poate reprezenta un catalizator pentru investiții de anvergură, cu implicarea atât a investitorilor locali, cât și de investiții străine directe.

„România nu se află printre țările cu un grad foarte ridicat de dependență de importurile de energie din Rusia și poate să facă pași importanți către o securitate energetică mai avansată prin proiectele din bazinul Mării Negre, dar și prin investiția în noi surse de energie.”

„Presiunile create de război, perturbarea rețelelor de aprovizionare, nevoia de securizare a furnizării de energie din alte zone geografice, crize legate de anumite produse agricole sau metale, ca și nevoia de a susține valul de refugiați, creează presiuni inflaționiste adiționale.”

„Antreprenoriatul va continua să se dezvolte, atât cantitativ (ca număr și anvergură a businessurilor), cât și calitativ (sofisticare a modelelor de business). Dezvoltarea businessurilor antreprenoriale va depinde de evoluția economiei, dar apetitul pentru antreprenoriat nu va scădea, așa cum nu a scăzut nici în ultimii doi ani, care au fost dificili pentru multe firme antreprenoriale.”

Bogdan Ion, country managing partner la EY RomÂnia Și Moldova Și chief operating officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală

„Pentru a valorifica oportunitățile este nevoie de planuri concrete care trebuie comunicate și implementate proactiv și agil, planuri care să se concentreze într-o mai mare măsură către oportunități strategice, prin comparație cu atenuarea impactului diferitelor crize, inițiative importante dar care au în mod inerent efecte pozitive limitate.” În plan macroeconomic există o serie de provocări, de riscuri care au început să-și facă simțită prezența chiar înainte de începerea războiului de la graniță. Iar războiul a accentuat unele probleme economice. „Războiul de la granițele noastre are un impact nefavorabil asupra gradului de risc perceput de investitori pentru noi investiții în România, dar este valabil și pentru țările europene din regiune, limitrofe Ucrainei. Există mai multe scenarii legate de modul în care războiul va continua, iar aceste scenarii se adaptează la o realitate într-o continuă schimbare. Estimarea noastră la momentul acesta este că războiul va fi unul de lungă durată și că în următoarele 12 luni, creșterea PIB-ul european ar putea să se reducă cu 2- 3% (NB cu o ipoteză de reducere substanțială a importurilor de energie din Rusia), iar creșterea globală cu 1%. Cu alte cuvinte, pe baza datelor de la acest moment, războiul din Ucraina va încetini trendul de recuperare economică postpandemie la nivel mondial, dar nu îl va compromite”, atenționează Bogdan Ion. Pe termen lung, impactul razboiului va fi determinat de interacțiunea dintre politicile externe, cele de politică monetară, reacția consumatorilor și a sectorului privat, susține el. Legat de România, prognozele anterioare ale instituțiilor financiare internaționale și ale băncilor privind creșterea economică în acest an s-au cam înjumătățit. Banca Mondială a modificat ultima estimare de creștere economică pentru 2022, reducând-o de la 4,3% la 1,9%.

Pe lângă încetinirea economiei la nivel național și internațional, și într-o strânsă legătură cu aceasta, au apărut și  norii negri ai inflației. Inflația este în creștere atât în Europa, cât și în SUA, motivul principal al inflației la nivel european până la momentul începerii războiului din Ucraina fiind în principal legat de creșterea costurilor energiei, amintește Bogdan Ion, aducând în discuție și apariția unor presiuni inflaționiste adiționale. „Presiunile create de război, perturbarea rețelelor de aprovizionare, nevoia de securizare a furnizării de energie din alte zone geografice, crize legate de anumite produse agricole sau metale, ca și nevoia de a susține valul de refugiați, creează presiuni inflaționiste adiționale.” Dilemele curente sunt multidimensionale, este de părere șeful EY, războiul din Ucraina reprezentând un risc important pentru economia globală: creștere accelerată a prețurilor materiilor prime în condițiile unei inflații deja existente, perturbarea fluxurilor comerciale în situația în care deja fluxurile de aprovizionare erau tensionate, îngrijorarea piețelor financiare când acestea tocmai se ajustau la o anticipare de politică monetară mai strictă, o reducere a gradului de încredere în economie, când inflația și volatilitatea unor piețe de capital aveau deja un impact în sentimentul general.

Coborând din sferele macro la nivel microeconomic apare întrebarea: care ar fi strategia de business recomandată firmelor pentru perioada următoare? Cum ar trebui să se pregătească companiile românești pentru acest an și pentru anii viitori? „Complexitatea situației geopolitice și economice aduce în discuție nevoia de hiperreziliență la nivelul companiilor. Într-adevăr, a adăuga într-un timp atât de scurt la efectele pandemiei impactul războiului din Ucraina, noile presiuni inflaționiste, tensiunile suplimentare și paroxistice legate de prețul energiei și de lanțurile de aprovizionare înseamnă presiuni suplimentare din și mai multe direcții, iar toate acestea cer hiper-reziliență.” Ori nu este ușor să fim hiper rezilienți la nivelul societății românești (pentru că nu există proiectare suficientă pentru asemenea scenarii), firmele pot fi hiper reziliente, în special dacă pot transfera presiunile inflaționiste către clienți sau dacă se pot transforma rapid, dar o întrebare fundamentală este cum putem proteja capitalul uman de unele din aceste presiuni și a evita amplificarea „brain drainului” din România, spune Bogdan Ion. Pentru firme, analiza riscurilor dintr-o perspectivă geostrategică a devenit vitală, consideră șeful EY, ca și dezvoltarea de scenarii geopolitice, evaluarea expunerii afacerilor la aceste scenarii și integrarea proactivă a riscului politic în strategia de business. În acest context, teme importante pentru evaluarea impactului războiului din Ucraina sunt securitatea business-ului și a angajaților, controlul exportului și al capitalurilor, riscurile cibernetice, răspunsul angajaților și clienților, revizuirea furnizorilor existenți și sancțiunile financiare existente.

„Se vorbește prea puțin despre cum firmele și guvernele aplică sancțiunile impuse de SUA, UE, Marea Britanie, Australia, Japonia etc. unele dintre sancțiuni cu efect la nivel global, în condițiile în care avem persoane, firme, active și tranzacții sub efectul complex al sancțiunilor, ale căror ramificații trebuie înțelese și aplicate în mod obligatoriu, riscurile fiind mari și pe termen lung.” Printre afacerile cu potențial aduse în discuție de șeful EY în noul context s-ar regăsi forme nontradiționale de producere a hranei (de exemplu – farming vertical, hrana crescută în laborator (în mod deosebit carne, alternative la carne, și altele), tehnologii de reciclare avansate ( de exemplu pentru plastic, extragerea de microparticule de plastic din mediu), combustibili low/no-carbon, sisteme de tranzit autonome integrate, sănătate (inclusiv nanontech, biotech, s.a). Rămânând în planul mediului de business o altă întrebare care se evidențiază este ce se va întâmpla cu antreprenoriatul în România? Putem vedea o efervescență mai mare sau o temperare a apetitului de afaceri? „Antreprenoriatul va continua să se dezvolte, atât cantitativ (ca număr și anvergură a businessurilor), cât și calitativ (sofisticare a modelelor de business). Dezvoltarea businessurilor antreprenoriale va depinde de evoluția economiei, dar apetitul pentru antreprenoriat nu va scădea, așa cum nu a scăzut nici în ultimii doi ani, care au fost dificili pentru multe firme antreprenoriale.”

După ce au fost confruntați cu criza pandemică, fracturarea lanțurilor de aprovizionare și au integrat interacțiunea virtuală cu clienții și angajații, antreprenorii trebuie să inoveze pentru a crea valoare care să rezolve probleme presante, ca de exemplu creșterea costurilor cu energia sau penuria unor alimente al căror preț crește, dezvoltând relații directe cu consumatorii, consideră Bogdan Ion. Iar dintre toate domeniile de activitate, ecosistemul antreprenorial din tehnologie a progresat enorm și vom mai vedea unicorni din România în următorii ani. Privind retrospectiv la ultimele decenii, ce lecții ar fi trebuit să învățăm din crizele precedente – criza coronavirusului, criza finanicară și economică izbucnită în 2008/2009)? Și ce măsuri preventive ar putea fi luate pentru a evita o nouă criză economică puternică? În contextul evoluțiilor globale (deglobalizare, conflict între marile blocuri economice, efectele tot mai pregnante ale schimbărilor climatice), instabilitatea economică devine regula și nu excepția, afirmă Bogdan Ion. Ca urmare, firmele nu-și pot permite să fie surprinse nepregătite și trebuie să aibă planuri gândite pentru mai multe scenarii economice. Criza financiară din 2008/2009 a fost diferită ca natură de criza economică declanșată de coronavirus. Cu toate acestea, câteva lecții comune pot fi învățate din cele două crize. „În primul rând, în perioade de criză economică, intervenția statului în economie este importantă și poate face diferența între o recesiune de scurtă durată și una mai profundă. În al doilea rând, este bine să ne pregătim de crize în perioadele de prosperitate economică: businessurile trebuie să-și crească reziliența, statul să-și consolideze finanțele și să creeze infrastructura critică și soluții de răspuns rapid. Tot în perioadele de creștere economică, autoritățile trebuie să limiteze apetitul pentru risc al jucătorilor din piețele reglementate, pentru a scădea expunerea acestora la efectele ciclului economic. În al treilea rând, businessurile trebuie să aibă planuri/strategii/scenarii pregătite atât pentru perioadele de creștere economică, cât și pentru crize care apar inerent în economie (crize generate de războaie, pandemii, instabilitate politică, istoric considerate mai puțin probabile, dar care în ultimul timp sunt tot mai frecvente)“, concluzionează Bogdan Ion.