Îngrijorare în comunitatea științifică: Premiile Nobel necesită multă răbdare, uneori chiar prea multă. Niciun cercetător nu este nemuritor

Este dificil de acceptat că anumiți candidați la Nobel mor înainte de a primi apelul telefonic mult așteptat și, astfel, nu reușesc să își treacă numele în palmaresul acestor premii.

Acest fapt cauzează situații complicate. În 2011, Academia de științe suedeză a aflat cu consternare că savantul canadian Ralph Steinman, în vârstă de 68 de ani, recompensat cu Nobelul pentru medicină din acel an, murise cu trei zile înainte de anunțarea premiului. Instituția suedeză a făcut pentru el o excepție de la regulamentul care impune ca laureații să fie în viață în momentul anunțului oficial, întrucât comitetul Nobel credea că savantul canadian încă trăia în acel moment.

În 1996, un alt canadian, William Vickery, a murit la vârsta de 82 de ani, cu trei zile înainte de a câștiga premiul pentru economie.

“Dacă se va continua astfel, vor apărea tot mai multe cazuri de acest fel. Este doar o chestiune de timp. Deci, trebuie să se facă ceva”, spune Santo Fortunato, fizician la Universitatea Aalto din Finlanda.

Profesorul finlandez este cosemnatar al unei scrisori publicate în revista Nature care analizează această “chestiune a așteptării”.

“Înainte de 1940, Nobelurile erau decernate la peste 20 de ani după descoperirea originală pentru doar 11% dintre laureații în fizică, 15% în chimie și 24% în medicină”, potrivit acelei scrisori. “Din 1985 și până în prezent, acest lung interval de așteptare vizează 60%, 52% respectiv 45% dintre premiile acordate în aceleași discipline”.

Dacă tendința se prelungește, speranța de viață medie a cercetătorilor riscă să scadă sub vârsta medie a laureaților. Cu alte cuvinte, premiile Nobel vor fi private de numele multor cercetători merituoși, decedați înainte de a fi premiați.

“Această amânare amenință să saboteze cea mai venerabilă instituție din domeniul științei”, au concluzionat semnatarii scrisorii publicate în revista Nature.

Ce este însă de făcut? Multe lucruri țin de intransigența juriilor Nobel, pentru care știința din zilele noastre este atât de complexă încât trebuie să se aștepte o anumită perioadă de timp pentru ca o descoperire să fie verificată printr-un lung șir de experimente.

Existența bosonului Higgs, al cărui nume provine de la cel al savantului recompensat cu Nobelul pentru fizică în 2013, a fost postulată în 1964. A fost nevoie de aproape o jumătate de secol de cercetări practice, foarte costisitoare și mari cheltuitoare de resurse intelectuale, pentru a o dovedi. Și a fost prea târziu pentru unul dintre pionierii cercetărilor în acest domeniu, americano-belgianul Robert Brout.

Acest caz oferă argumentul perfect pentru a nu accelera procesul, spune Sven Lidlin, președintele comitelului Nobel pentru chimie.

“Vrem să ne asigurăm că îi recompensăm pe aceia care deschid prima ușă. Acest lucru înseamnă că există în mod natural o amânare. În general, este nevoie de 20 de ani”, a subliniat el.

După părerea sa, seriosul premiu Nobel impune ca o descoperire să fie lasată să se supună mai degrabă oricărei critici posibile, decât să riște să premieze un lucru care va dezamăgi.

De exemplu, în 1989, doi oameni de știință au anunțat că au pus la punct o tehnică de “fuziune la rece”, care ar permite o reacție nucleară la o temperatură apropiată de cea ambientală, fapt care ar rezolva toate problemele energetice. Un sfert de secol mai târziu, această descoperire a rămas încă neconfirmată.

“În fiecare an apar numeroase anunțuri despre descoperiri incredibile și multe dintre ele se dovedesc a fi mai puțin incredibile decât se credea”, a subliniat profesorul Lidlin.

Pentru a rezolva această dilemă, Santo Fortunato favorizează ideea premiilor Nobel postume, care puteau fi atribuite până în 1974. “Desigur, cei care le vor primi nu vor câștiga nimic, pentru că vor fi morți, dar eu cred că este important ca descoperirile lor să fie recunoscute”, spune acesta.

Însă această sugestie ar transforma, poate, în ceremonii funebre galele de atribuire a anumitor premii Nobel, care în prezent sunt considerate adevărate sărbători ale eroilor științei, a adăugat profesorul Lidlin.

“S-ar pierde ideea că știința este în fond ceva care se petrece în prezent. Personal, aș vota contra unei astfel de schimbări”, a declarat el.

Este indispensabil să fie recompensați cercetători care nu se află la final de carieră sau sunt deja pensionați, spune Matthew Wallace, cercetător la Institutul de gestionare a inovațiilor și a cunoștiințelor științifice din Valencia (Spania).

“Pentru a promova și recompensa inovația și creativitatea, ar fi efectiv mai util să existe premii care recompensează cercetători mai puțin confirmați și descoperiri mai recente”, a adăugat el.