Inginerii români care lucrează pentru liderii globali ai aviației

Dacă veți zbura în curând cu un Airbus A350 XWB, care zboară internațional de pe aeroportul din București, veți avea o șansă să vă uitați pe fereastră, să vedeți flapsul folosit spre decolare și aterizare în acțiune și să vă amintiți că designul acestuia a fost făcut aici în România“, răspunde Sebastiaan van Hese, managing director al companiei de inginerie aerospațială Fokker Engineering, întrebat dacă putem vedea în zborurile luate de pe aeroportul Henri Coandă componente de aeronavă realizate de inginerii români.

Sebastiaan van Hese este managerul companiei de trei ani, iar înaintea sa tot conaționali de‑ai săi au ocupat poziția; potrivit lui, compania este „un bun exemplu al amestecului de cultură româno-olandez“. El însuși este un exponent: după absolvirea unei universități tehnice din Olanda, și-a urmat pasiunea pentru călătorii, mai ales spre destinații îndepărtate, astfel fiind alimentat interesul pentru aviație. Fokker Technologies, compania mamă a Fokker Engineering, este locul în care și-a dezvoltat întreaga carieră: a primit mai întâi o poziție într-un program de dezvoltare internațională ce i-a permis să fie implicat în operațiunile companiei din mai multe părți ale lumii – Olanda, SUA, Canada, Mexic. „Mulți din oameni au lucrat în companie vreme de 50 de ani. Erau aici când compania producea aeronave, au cunoștințe și pasiune pentru brand, pentru aeronave. Când vorbești cu ei, automat devii pasionat“, descrie el angajații care își amintesc despre primul zbor al Fokker 100, pasiune despre care spune că l-a motivat și pe el să își continuie cariera în industrie. Iar la venirea în România, spune Van Hese, a regăsit același interes, transmis de la pionieratul lui Aurel Vlaicu.

Olandezul începe discuția despre companie cu „istoria îndelungată a acesteia, aproape la fel de lungă ca și aviația“. A fost fondată în 1919, de Anthony Fokker, care a construit prima sa aeronavă cam în aceeași perioadă în care Aurel Vlaicu a făcut același lucru în România. Compania a evoluat treptat, prin dezvoltarea de noi modele de aeronave – inclusiv unele militare folosite în Primul Război Mondial, ajungând principalul producător de aeronave pentru piața din SUA, unde, în 1920, a deschis și o subsidiară. Parcursul companiei a fost presărat și cu schimbări de nume, fuziuni și achiziții: în 1930 a fuzionat cu General Motors Corporation, iar numele a fost schimbat în General Aviation Manufacturing Corporation.  Mai apoi fuzionează cu North American Aviation și, în 1948, este integrată de General Motors.

Mai recent, în 1996, s-a transformat din producător de aeronave într-o companie care dezvoltă și produce sisteme aviatice avansate și componente pentru aeronave destinate deținătorilor și producătorilor acestora; furnizează servicii integrate de mentenanță și produse pentru deținătorii și operatorii aeronavelor. În același an, a fost achiziționată de olandezii de la Stork. Cea mai recentă schimbare a fost finalizată însă chiar anul trecut și a constat în achiziția companiei de către multinaționala britanică GKN,  într-o tranzacție estimată la 706 milioane de euro.

Pe piața locală, compania a împlinit anul trecut un deceniu de activitate. „În 2005 s-a luat decizia venirii în România. Căutam un loc în care să putem externaliza servicii de inginerie la un cost mai scăzut, iar România s-a dovedit cea mai potrivită pentru extinderea afacerii. Aici există o pasiune pentru aviație, care vine din istoria aviației, pe care o avem în comun, pionieri din România și Olanda au conturat această istorie. În România există mulți studenți la Facultatea de Inginerie Aerospațială, iar existența facultății a fost un factor important în decizia noastră. Au contat și disponibilitatea forței de muncă, educația, că oamenii vorbesc engleza, germana, franceza, comparativ cu alte țări din jurul României, unde nu se întâmplă la fel“, descrie el caracteristicile pieței locale.

Printre componentele produse în România se află flapsurile aeronavei Airbus A350 XWB, una dintre cele mai mari aeronave destinate zborurilor civile ale Airbus. Producția poate fi făcută în prezent de cei 50 de ingineri din România – de la realizarea conceptului la design, producție, aftermarket, mentenanță.

Compania recrutează anual circa cinci angajați, majoritatea absolvenți ai Facultății de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității București, astfel că vârsta medie a acestora este de circa 35 de ani. Van Hese arată și ce apreciază cel mai mult: „Inginerii români sunt foarte dedicați să-și termine munca, preocupați să se dezvolte profesional, vor să învețe mai mult. Seamănă cu un burete: vin în companie foarte tineri, plini de ambiție, pasionați, și vor să învețe cât mai mult într-o perioadă scurtă de timp; trebuie să îi oprești câteodată și să le spui: «Acum e cazul să aplici ce ai învățat»“. Totodată, observă că oamenii de aici sunt dispuși să petreacă mai mult timp la serviciu pentru a-și vedea munca finalizată, spre deosebire de stilul de lucru al olandezilor: „Sunt și ei dedicați, dar își petrec timpul diferit, în Olanda avem un mediu în care ne consultăm mult între noi; românii preferă să execute. Aceste caracteristici merg foarte bine împreună, luăm ce e cel mai bun din cele două lumi; oamenii de aici lucrează pentru a termina munca, iar în același timp fac un pas înapoi pentru a se întreba dacă merg în direcția bună“.