Inflația scade în Europa deși mâncarea este tot mai scumpă

Inflația din zona euro dă înapoi, dar doar pentru că energia nu se mai scumpește atât de mult. Prețurile la mâncare, servicii și altele continuă să crească față de anul trecut, ceea ce va forța BCE să ridice și mai mult dobânzile, potrivit unei analize a Ziarului Financiar.

Inflația anualizată din Germania, Fran­ța, Spania și Italia a încetinit în martie, cauza comună fiind scumpiri mai mici ale energiei și chiar reduceri sem­nificative ale prețurilor unor „produse energetice reglementate“, după cum explică în cazul pieței italiene institutul de statistică de la Roma. Acestea sunt cele mai mari economii din zona euro și din Uniunea Europeană și principalele repere ale Băncii Centrale Euro­pene când ia decizii de politică monetară.

Ce se întâmplă cu inflația generală este un semn bun pentru BCE, care se luptă cu pre­țurile majorând dobânzile, cu riscul de a sacri­fica expansiunea economică. Dar nu este ceva liniștitor. Aceasta pentru că banca centrală a zonei euro este mai atentă la inflația de bază (core inflation), din calculul căreia sunt ex­clu­se prețurile energiei – adică exact cele care trag în jos acum inflația totală – și ale alimentelor, elemente considerate volatile. Iar inflația de bază pare să nu cedeze atât de ușor.

Spre exemplu, inflația ge­ne­rală din Spania s-a înjumătă­țit în martie, de la 6% la 3,3%, ajungând astfel uimitor de a­proa­pe de ținta urmărită de BCE, de puțin sub 2%. Mai mult, indicatorul, dacă ar fi ajustat pentru a putea fi comparat cu cele din alte state din UE, ar fi la 3,1%. Însă inflația de bază a încetinit doar foarte pu­țin, de la 7,6% în februarie la 7,5% în martie – este totuși prima scădere din ultimele 23 de luni.

De aceea, spun analiștii, acesta este un ar­gu­ment în favoarea ideii că BCE cel mai pro­babil își va continua ofensiva contra inflației prin creșterea dobânzilor. Spania este o eco­nomie mai atipică în UE în contextul crizei de prea multă inflație deoarece s-a protejat de energia scumpă se­pa­rând din timp pia­ța gazelor naturale de cea a celorlalte tipuri de energie, ceea ce alte state n-au făcut.

De asemenea, guver­nul a redus TVA la energie și a retras această taxă pentru alimentele de bază precum pâinea, brânza și legumele. Prăbușirea în martie a vitezei cu care înaintează inflația s-a datorat faptului că prețurile gazelor și electricității au scăzut în comparație cu nivelurile din martie 2022, când au crescut brutal. Și în Germania, cea mai mare economie europeană și cel mai mare con­sumator de energie din UE, prețurile ga­zelor naturale, carburanților și electricității au făcut diferența. Inflația ajustată pentru a fi comparabilă în UE a încetinit de la 9,3% la 7,8% în martie, lună în care prețurile energiei au crescut cu doar 3,5% în ritm anualizat.

Este un rezultat nesperat de bun având în vedere că în februarie energia era cu peste 19% mai scumpă decât în aceeași lună a anului trecut. Pe de altă parte, inflația a continuat să accelereze la alte elemente, cum ar fi serviciile, ceea ce sugerează că inflația de bază rămâne puternică. Iar contextul este problematic, deoa­rece consumul slăbește, ceea ce înseamnă slă­bi­ciune în economie. Prin urmare, analiștii de la ING concluzionează că procesul de dez­in­flație încă nu a început în Germania. De reți­nut este că în luna martie a anului trecut a început războiul din Ucraina, invazia rusească declanșând explozia prețurilor gazelor natu­rale și energiei. Prețurile urcau și în lunile ante­rioare, din cauze legate tot de Rusia, dar cu un ritm mai lent.

Datele din martie i-ar putea încuraja pe cei care au spus mereu că valul de inflație se dato­rează unui șoc lung, dar trecător, produs de pre­țurile energiei. Până să înceapă să majo­reze dobânzile, și BCE credea că inflația are cauze trecătoare, iar acum nu se mai oprește din creșteri de dobânzi. Analiștii de la ING, care și ei împărtășeau această idee în urmă cu 1-2 ani, cred acum că inflația a devenit între timp o problemă care ține și de partea de ce­rere și care s-a răspândit astfel în întreaga eco­nomie, cel puțin în Germania. Prețurile mai mari de producție se transmit în forță mai departe. Apoi, lărgirea marjelor de profit ale companiilor și majorările salariale hrănesc inflația. O consecință este că alimentele con­tinuă să se scumpească.

Astfel, inflația de bază va rămâne puternică în lunile care urmează, spun analiștii.

În Spania este mai bine. Presiunile inflaționiste s-au redus. Atât prețurile de la producători cât și cele ale produselor din import sunt cu mult sub nivelurile de vârf. De asemenea, creșterile de dobânzi efectuate de BCE vor tăia din ce în ce mai mult din elanul inflației în următoarele luni. Dobânzile sunt acum adânc în teritoriul restrictiv, adică descurajează creditarea, iar acest lucru se va simți prin încetinirea activității economice. Va fi un mediu în care companiilor le va fi tot mai greu să majoreze și mai mult prețurile deoarece cumpărătorii vor fugi de produsele tot mai scumpe. Astfel, inflația va încetini și mai mult.

Sunt două perspective diferite – Germania și Spania – care arată cât de greu îi este BCE să stabilească un tratament general pentru inflație. Cel mai probabil dinamica mai slabă a prețurilor din martie nu va conta prea mult pentru banca centrală a zonei euro deoarece aceasta reflectă prea mult intervențiile guvernelor pentru a stăvili scumpirile. Când pachetele de ajutor sunt retrase sau când efectele lor dispar, este posibil ca inflația totală să sară din nou în sus. De aceea, BCE va continua să înăsprească politica monetară, iar cu fiecare majorare de dobândă crește riscul ca în economie ceva să se strice.