Individualismul european la zid

Pentru statele membre, UE a devenit „o cauza mai mare decat ele insele“, scrie The Economist, citandu-l pe senatorul american John McCain. La o recenta intrunire tinuta in Salzburg pe tema politicii si a artei au fost aduse argumente concrete cu privire la rolul activ al UE in perpetuarea „europenitatii“.

Din discutii s-au desprins trei idei: exista o cultura europeana comuna; cultura europeana ii inspira pe oameni intr-un fel in care domenii plictisitoare ca pietele de consum sau comertul nu-l pot face; aceasta cultura europeana comuna ar trebui reprezentata de institutii europene comune, cum sunt cele ale UE.

Premierul francez Dominique de Villepin a tinut la randul sau sa defineasca aceasta identitate culturala comuna, citandu-l pe un renumit profesor, George Steiner, potrivit caruia „Europa este formata din cafenele“. Insa, asa cum si Steiner admite, din aceasta Europa sunt excluse tari ca Marea Britanie, Irlanda, Tarile Baltice si Scandinavia, motiv pentru care e greu de imaginat o identitate comuna pentru toate cele 25 de tari membre ale UE, se arata in articol.

Istoria zbuciumata a Europei sta marturie in acest sens. O definitie corecta, valabila pentru intreg continentul, ar face referire la respectarea drepturilor omului, la legi stricte, la protectia celor saraci si nevoia de libertate, concepte care nu sunt „in mod special“ europene.

Ce e mai rau e ca discutiile despre un asa-zis individualism cultural european par sa atace chiar ideea de globalizare. „Europa… risca sa-si piarda propria identitate o data cu fenomenul globalizarii“, a atentionat de Villepin. „Daca Europa devine mai degraba un proiect economic…, atunci Europa noastra nu mai are nici un viitor.“ Chiar daca are dreptate, nostalgia pentru trecut nu e cel mai bun argument impotriva globalizarii.