Independența în teatru se construiește cărămidă cu cărămidă

După o lungă perioadă de scene improvizate și piese jucate în cafenele, poduri, subsoluri sau terase, Chris Simion-Mercurian a decis că teatrul independent ar trebui să își încheie nomadismul și a început să contureze construcția unui teatru privat. Grivița 53, care își va primii spectatorii în 2024, va fi primul teatru privat construit de la zero după mai bine de 70 de ani.

Ultima inițiativă de acest tip a fost a inginerului Liviu Ciulley, tatăl regizorului Liviu Ciulei, care a construit teatrul Nottara. Susținerea constantă a publicului său a încurajat-o pe Chris Simion-Mercurian să inițieze proiectul Grivița 53, la care părtaș a fost și soțul său, Tiberiu Mercurian.

Este deja cunoscută povestea prin care a vândut casa bunicii sale în schimbul sumei de 200.000 euro, bani cu care a cumpărat terenul pe care va fi construit Grivița 53. A urmat apoi o comunitate de 10.000 de „ctitori”, oameni care au cumpărat cărămizi pentru construirea teatrului. „Gândul e vechi, a pornit dintr-o nevoie și din disperare, că doar cine e nebun la 20 de ani să își dorească așa o cruce, dar nu vedeam altă soluție să exist artistic curat. În teatrele de stat abia intram, de cele mai multe ori directorii de teatru cărora le propuneam proiecte se raportau la mine total nepotrivit. Nu e momentul să detaliez, dar pot recunoaște că n-a fost simplu. Atunci am ales, mi-am asumat, nu mă plâng. Am montat în teatre de stat doar când am găsit compatibilitate și respect. În rest, am investit în teatrul independent, l-am crescut, l-am promovat, m-am identificat cu el, a fost alternativa mea pentru a putea să-mi fac meseria”, așa descrie regizoarea Chris Simion-Mercurian începuturile sale în zona teatrului independent. Identificarea sa cu acesta a mers până într-acolo încât a ales să își construiască propriul teatru. Ideea proiectului Grivița 53, primul teatru privat construit de la zero după mai bine de 70 de ani, a pornit în 2016.

Chris Simion-Mercurian nu numește acest spațiu doar „un teatru”, ci îl descrie ca fiind un manifest cultural, un spațiu viu, care nu va revitaliza doar cartierul, ci și spațiul cultural românesc.

Cariera sa în lumea teatrului independent a început încă din 1996, „când erau puțini regizori care aveau curaj să își asume antreprenoriatul cultural”, spune ea, iar singura sa susținere constantă a venit din partea publicului. De multe ori, teatrele de stat nu au fost o opțiune, cel puțin nu pentru cei care făceau teatru independent, iar mânată de dorința de a-și face meseria după propriile reguli, construirea unui teatru pentru toți și pentru toate, așa cum se dorește a fi Grivița 53, a început să prindă contur, cel puțin pe hârtie, iar alături i-a fost soțul său Tiberiu Mercurian. În felul acesta, regizoarea a ales să nu mai creeze câte o scenă pentru fiecare loc unde putea juca, ci să construiască un loc special pentru scena pe care și-o dorea. „În 2016, mi-a fost clar că singura soluție pentru a nu mai crea în spații improvizate (subsoluri, poduri, cafenele, terase și altele) e să construiesc un teatru cu toate dotările necesare unui spațiu profesionist. Mulți ani casa mi-a fost și depozit de costume și decor. Mașina era mereu plină cu recuzita de la spectacole. Au fost mai bine de 15 ani din cei 25 de când fac teatru independent în care am lipit afișe pe stradă să facem promovare, am împărțit pliante vara-iarna împreună cu actorii. Nu cu toți, cu o parte, mică. Nu o făceam de plăcere, era necesar, altfel nu aveam public. În situația mea, cred că sunt mulți și astăzi. Ce am făcut eu și nu a făcut nimeni până în acest moment este că eu am vândut casa bunicii și în loc să-mi garantez vreo 20 de ani vacanțele cu cei 200.000 euro, am ales să cumpărăm terenul din Grivița 53. L-am avut părtaș în această aventură pe Tiberiu, soțul meu. Apoi am considerat că nu poate avea valoare decât prin implicarea celor care sunt la fel ca noi și am implicat comunitatea. Construim în primul rând un spirit și apoi un imobil”, povestește Chris Simion-Mercurian. În 2016,  a fost cumpărat terenul de pe strada Grivița, iar arhitectul Codrin Tritescu a realizat proiectul pro bono.

200.000

de euro, investiția în cumpărarea terenului pe care va fi construit teatrul

2024

este anul în care instituția își va deschide porțile

240

de locuri va fi capacitatea totală a celor două săli

Un an mai târziu, a început campania „Vindem cărămizi. Construim un teatru”, care se desfășoară și astăzi. Fiecare actor, spectator, iubitor de teatru poate pune câte o cărămidă la construirea teatrului. Grivița 53 are până în prezent peste 10.000 de ctitori, oameni care au cumpărat câte o cărămidă. „Oamenii își cumpără cărămizi de pe site-ul
www.grivita53.ro și devin ctitori, iar numele lor va fi inscripționat în foaier.” Anul trecut, proiectul a obținut un grant de 2 milioane euro din fonduri norvegiene, apoi a urmat pregătirea autorizației de construcție, care a fost obținută recent. Valoarea proiectului a fost estimată în 2019 la circa 2,5 milioane euro, iar 20% din această sumă trebuie asigurată de către Asociația Culturală Grivița 53, care derulează acest proiect. Bucuria obținerii grantului norvegian a fost destul de repede estompată de întârzierea primirii autorizației de construcție, fără de care banii ar fi fost pierduți, iar teatrul doar un proiect pe hârtie. „S-a terminat o etapă pe care noi am numit-o Kafka. N-am știut în ce ne băgăm, dar și asta a fost în folosul nostru. Nu ne dorim să facem acest teatru cu orice preț  și-atunci am o satisfacție personală când văd oameni care mai presus de funcții, statut sau crez politic se alătură demersului, sprijină și înțeleg că nu este despre ego, ci exact despre renunțarea la ego.” Urmează semnarea contractului cu fondurile norvegiene, apoi construirea efectivă.

Valoarea proiectului ar putea suferi schimbări, având în vedere că există creșteri constante ale prețurilor materialelor de construcții. „Vom reface bugetul și vom vedea cum stăm. Avem încredere că vom putea acoperi multe (materialele de construcție, de exemplu) prin bartere, parteneriate. Și evident, vom continua să atragem fonduri din sponsorizări și donații atât de la persoane fizice, cât și de la persoane juridice”, menționează ea. Sala principală a teatrului va avea 140 de locuri, iar cea secundară, care va fi și sala de repetiții, va avea 100 de locuri, la care se mai adaugă foaierul – un spațiu expozițional, o bibliotecă, o curte, o terasă și un mic parc. „Nu e un teatru mare”, spune Chris Simion-Mercurian încercând parcă să se scuze, dar adăugând că va fi un teatru boutique. Un teatru care se va adresa oricărui tip de public și care își va deschide ușile pentru actori, vechi, noi, dar care vor să schimbe fața teatrului românesc. Primii spectatori ar putea participa la primele spectacole de teatru la începutul anului 2024. Piesele de teatru vor fi adaptări ale unor texte din literatura universală și contemporană sau chiar piese de teatru scrise special pentru G53. Totodată, Grivița 53 își propune să găzduiască lunar companii de teatru din afară care sunt un reper pe scena contemporană a teatrului. Mai mult, foaierul va fi locul unde artiștii își vor putea expune operele de artă și fotografiile. Am întrebat-o pe Chris-Simion Mercurian dacă ar mai lua-o de la capăt, dacă ar ști ce eforturi presupune construcția unui teatru. Răspunsul este nu: „Atât eu, cât și soțul meu, Tiberiu, am fost șocați de cât de multă ignoranță și incompetență am întâlnit. Nu avem de ce să ne dăm sănătatea, timpul, banii, crezul, tot ce suntem și avem pentru ca în schimb să primim piedici”, spune ea. Totuși, în urma eforturilor celor doi, Bucureștiul va mai număra un teatru, unul independent, care își dorește să atragă și tinerii.

„În 2016, mi-a fost clar că singura soluție pentru a nu mai crea în spații improvizate (subsoluri, poduri, cafenele, terase și altele) e să construiesc un teatru cu toate dotările necesare unui spațiu profesionist. Mulți ani, casa mi-a fost și depozit de costume și decor. Mașina era mereu plină cu recuzita de la spectacole.”
Chris Simion-Mercurian, regizor și inițiator al proiectului Grivița 53