În Ungaria, o țară fără gaze, 73% din locuințe au gaze. În România, o țară cu resurse de gaze, românii ard vreascuri și coceni, iar companiile se plâng că nu au piață pentru resursele
Lungimea rețelei de distribuție a gazelor naturale în Ungaria a crescut de aproape 4 ori din 1990 până în 2016, ajungând la circa 84.000 de kilometri, dublu față de cât are România.
În același interval, numărul clienților casnici racordați la rețeaua maghiară de gaze s-a dublat, ajungând în 2016 la 3,2 milioane de gospodării, 73% din total. În România, vreascurile sau cocenii rămân sursa principală de căldură, doar una din trei locuințe fiind conectată de reațeaua de gaze.
Comparația dintre cele două state vecine oglindește incapacitatea României de a folosi local avantajele naturale și abilitatea Ungariei, țară care importă 90% din gazul necesar, în a-și crea bogăție internă pe resursele altora.
În acest context, în absența oricărei politici pentru susținerea producției de energie pe bază de gaze, a petrochimiei, industriei de îngrășăminte, industriei farma și implicit a conectării consumatorilor casnici la rețele, producția suplimentară de gaze din Marea Neagră pare acum mai degrabă o problemă pentru România decât o oportunitate. În acest sens, se lucrează foarte activ la planurile de export, tot spre Ungaria.
Citește continuarea pe www.zf.ro