În Turcia, la pas, pe patru roți, cu barca și cu parapanta

Am ales traseul București – Istanbul – Pamukkale – Ölüdeniz – Alanya – București, pentru a reuși să îmbinăm conceptul de city-break cu relaxarea câtorva zile de plajă.
Fiind la a doua experiență de road-trip în afara țării, aveam să îmi întăresc convingerea că acest tip de concediu, oricât de bine planificat, îți rezervă inevitabil o mulțime de surprize plăcute și mai puțin plăcute, pe care le vei putea savura sau la care va trebui să te adaptezi din mers, pentru a nu-ți umbri bucuria vacanței.

Din rândul întâmplărilor care ne-au întregit farmecul drumului îmi amintesc de mici momente precum un apus spectaculos prins pe traseu, tocmai când ajungeam într-un punct de belvedere, întâlnirea cu vreun localnic prietenos, cu care am stat la povești până târziu, ascultarea chemării la rugăciune din moscheile cocoțate pe colinele orașului, ori descoperirea unui rooftop de unde puteai să savurezi o bere rece având Bosforul la picioare.

Am avut totuși și experiențe care au contrabalansat atmosfera plăcută – cum ar fi, de exemplu, o rezervare la care a trebuit să renunțăm pentru că realitatea era aproape în opoziție cu fotografiile de pe platforma Booking, fiind nevoiți să căutăm o altă cazare în miezul nopții, după ore întregi de condus, sau deserturi turcești expirate, dar acestea s-au transformat într-un final în lecții pentru viitoarele concedii.

Cum arată însă Turcia în plină pandemie de COVID-19? Ei bine, deși am avut așteptări mici, prima oprire, la Istanbul, avea să-mi demonstreze că, în haoticul oraș, autoritățile, frica de îmbolnăvire ori teama de repercursiuni au reușit să impună totuși o ordine pe care majoritatea localnicilor o respectă. Mijloacele de transport în comun fuseseră dotate cu dozatoare umplute cu dezinfectant și rareori vedeai pe cineva fără mască sau purtând-o necorespunzător, în ciuda temperaturilor mari și, în anumite cazuri, a portului tradițional, care le acoperea deja femeilor musulmane aproape în intregime chipul. Distanțarea socială este însă aproape inexistentă.

La principalele obiective turistice, precum Moscheea Albastră sau Hagia Sophia, ambele cu intrare gratuită, era o înghesuială de nedescris, începând de la punctul de control, când ceilalți vizitatori îți suflau în ceafă în timp ce ți se verifica bagajul sau, în cazul bărbaților, erai percheziționat corporal, până în interior, când cu greu găseai un colț retras din care să admiri cele două monumente în liniște. De menționat și că, deși Hagia Sophia, retransformată recent în moschee, poate fi încă vizitată, aceasta nu mai poate fi străbătută în întregime, accesul fiind permis acum doar la parter. În Moscheea Albastră accesul era, de asemenea, restricționat doar la anumite zone, cele mai frumoase elemente fiind, din păcate, ascunse de ochii publicului.

Palatul Topkapî, fosta reședință a sultanilor, a fost ceva mai aerisit. Intrarea costă 100 de lire turcești (circa 55 de lei), iar după o lungă plimbare prin sălile acestuia te poți relaxa la o cafea turcească pe terasa cu panoramă superbă asupra Cornului de Aur, amplasată chiar în grădinile în care, pe vremuri, se țeseau intrigile de la curtea otomană.

Anul acesta, prețurile din Istanbul sunt derizorii – poți găsi o cameră dublă la un hotel de 3 stele în Fatih, centrul istoric al orașului, din care ajungi într-o plimbare de 10 minute la majoritatea obiectivelor, cu mic dejun inclus și aer condiționat, la 25 de euro/noapte, iar un hotel de 4 stele cu aceleași facilități nu costă mai mult de 40-50 de euro/noapte.

Restaurantele, avide după clienții veniți în număr mult mai mic, te întâmpină cu chelneri angajați pe post de hostess, care te invită insistent înăuntru, promițându-ți nenumărate gratuități și reduceri. O masă de patru persoane servită sub podul Galata sau în centrul orașului, cu aperitive, feluri principale și băuturi incluse, la un restaurant cu prețuri medii, costă în jur de 220 de lei, iar o croazieră nocturnă de câteva ore pe Bosfor, cu cină și spectacol de dansuri tradiționale se poate negocia la circa 35 de euro de persoană.

Suvenirurile și cursele de taxi sunt alte două lucruri care nu merită niciodată plătite cu primul preț cerut de vânzător sau de șofer, deoarece veți obține negreșit prețuri chiar și de două ori mai mici.
La final am lăsat cartierul evreiesc Balat, locul meu favorit din Istanbul și, cu siguranță, raiul oricărui influencer din social media. Balatul este un loc de poveste, cu străzi mărginite de case zugrăvite în culori vii, graffitiuri executate impecabil, cafenele pitorești amenajate contrastant, cu elemente vintage, pop sau minimaliste, cu pisici dormind pe mese și cu prețuri atât de mici încât n-o să-ți vină să crezi că ești într-unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Următoarea oprire a fost la Pamukkale, spre care serviciul de navigație Google Maps avea să ne îndrume în miez de noapte pe scurtături ascunse și drumuri neasfaltate, pe care ar fi de dorit să le evitați dacă veți călători cu mașina, cum am făcut-o noi. Dacă la intrare, unde am plătit 80 de lire turcești/persoană (aprox. 45 de lei), ți se cerea să porți mască, în interior nimeni nu mai respecta nicio regulă, dorința de a imortaliza un selfie reușit lângă celebrele terase de calcar reușind să învingă teama de a sta umăr la umăr cu ceilalți turiști.

După câteva ore petrecute în soarele torid, ne-am continuat drumul spre prima stațiune de plajă, Ölüdeniz, celebră pentru apele cristaline, laguna albastră din marea cu același nume, pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată, și pentru peisajele spectaculoase pe care le poți admira cel mai bine într-un zbor în tandem de circa 30 de minute cu parapanta, cu plecare de pe muntele Babadağ, de la o altitudine de aproape 2.000 de metri, o astfel de experiență având un cost de 45-50 de euro. În această stațiune prețurile sunt mai ridicate și interesul patronilor de restaurante sau hoteluri ceva mai scăzut, deoarece nu duc lipsă de clienți, majoritatea germani sau britanici, iar regulile de distanțare lasă de dorit.

De la Ölüdeniz poți vizita cu barca una dintre cele mai pitorești plaje din zonă, amplasată în Butterfly Valley, renumită atât pentru peisaj, cât și pentru numeroasele specii de fluturi pe care le găzduiește. În lipsa timpului, am preferat să o admirăm doar de sus, după care am făcut o oprire de jumătate de zi la Kaputaș, de departe cea mai frumoasă plajă pe care am vizitat-o în această vacanță – izolată între stânci, la kilometri buni de orice localitate, dar care îți oferă totuși confortul unei plaje de stațiune, deoarece este dotată cu șezlonguri și o terasă spațioasă unde poți servi prânzul și te poți răcori cu o băutură rece la câțiva pași de valurile Mediteranei.

Ultima și cea mai mare parte a concediului ne-am petrecut-o în stațiunea Alanya, unde se găsește una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, Cleopatra. Dacă nu alegi să stai la unul dintre nenumăratele resorturi din împrejurimi, poți găsi hoteluri foarte bune chiar în centrul stațiunii. Pentru o cameră dublă la un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus și vedere la mare, amplasat chiar în port, am plătit 45 de euro/noapte, cu servicii ireproșabile. În stațiune vei găsi atât restaurante elegante, cu meniuri diversificate și chelneri cu viziere și măști, plaje bine întreținute la prețuri mici – 30 de lire turcești (circa 15 lei) un set de două șezlonguri cu umbrelă, dar și activități sau excursii pentru toate gusturile: rafting, safari, tururi cu barca, vizite la cetate și câte și mai câte. Aici, ca în toate celelalte regiuni din Turcia, regula de bază este negocierea atât la cumpărături, cât și la achiziționarea unei excursii.

Anul acesta, lira turcească s-a devalorizat mult, iar în majoritatea locurilor veți vedea că euro și dolarul sunt puse la egalitate, așa că cel mai indicat este să plătiți totul în moneda locală. Vacanța cu mașina în Turcia este foarte accesibilă – un circuit de zece zile cu toate costurile benzinei, a taxelor de autostradă, a cazărilor și mâncării la restaurante medii și peste medie, plus suveniruri, excursii și intrări la obiective va avea un preț aproximativ de 750 de euro/persoană, dar va trebui să vă asumați oboseala orelor de condus și peripețiile care pot apărea pe neașteptate. Veți avea însă ocazia să vedeți peisaje de poveste și să descoperiți sate uitate în timp, localnici curioși sau plaje idilice, lucruri pe care un concediu de tip all inclusive nu vi le-ar putea oferi nici contra cost.